Una dintre cele mai influente lucrări scrise despre misterele Egiptului este „Misterul Sirius” de Robert Temple, a cărei primă ediţie a fost publicată în 1976, pentru ca în 1998 să fie reeditată într-o variantă revizuită şi adăugită.
Temple începe prin a discuta enigma populaţiei dogon, aflate în vestul Africii, în Mali. Dogonii au un sistem elaborat de credinţă centrat pe importanţa stelei Sirius, care se află la numai 8,7 ani-lumină. Doi antropologi francezi, Marcel Griaule şi Germaine Dieterlen, care i-au studiat şi au trăit printre dogoni mai mulţi ani înainte de cel de-al doilea război mondial, au notat o trăsătură ciudată: dogonii cred că Sirius era însoţit de o altă stea, cu o masă uriaşă, care era invizibilă. Au numit-o „Steaua Po.”
Se cunoaşte că Sirius este un sistem binar de stele şi că steaua strălucitoare ce poate fi văzută de pe Pământ are un tovarăş invizibil pentru ochiul liber, ba chiar şi pentru multe telescoape. Existenţa lui Sirius B, aşa cum este numită, a fost doar bănuită de astronomii din primele decenii ale secolului 19-lea, când anomaliile în mişcarea lui Sirius au sugerat atracţia gravitaţională exercitată de un corp ceresc masiv aflat în apropiere. Nu a fost observată cu certitudine decât în 1842 şi nu a fost fotografiată până în 1970.
Se ştie azi că Sirius B este o pitică albă, compusă din materie extrem de densă, astfel încât, deşi relativ mică, are o forţă de atracţie gravitaţională mare. Uluitor, dogonii păreau să cunoască perioada ciclului de rotaţie în jurul stelei mai mari, de aproape 50 de ani. Comemorau momentul printr-o ceremonie specială, ce avea loc la fiecare 100 de ani de-ai lor, ceea ce înseamnă 50 pentru noi, din cauza sistemului lor de calculare a anului.
Dogonii mai susţin şi că Sirius este, de fapt, un sistem ternar, o a treia stea, numită de ei „Steaua Femeilor” orbitează şi ea în jurul lui Sirius A. Când Temple a scris prima versiune al lucrării, existenţa lui Sirius C fusese admisă, dar nu şi dovedită de către astronomi. Temple afirmă că, din moment ce, în ultimii ani, a fost dovedită şi acceptată de astronomi existenţa lui Sirius C, avem şi mai multe dovezi ale cunoaşterii extraordinare a dogonilor.
Ştiinţa dogonilor despre existenţa lui Sirius B rămîne un mister. Ei au, de fapt, o cunoaştere mult mai avansată a Cosmosului decât menţionează Temple în carte. Pe lângă faptul că ştiu de existenţa inelelor lui Saturn şi a lunilor lui Jupiter, ei mai ştiu despre mişcarea în formă de spirală a Căii Lactee, că Luna este lipsită de viaţă şi că Pământul se roteşte în jurul axei sale.
Unii sceptici au încercat să explice cunoştinţele dogonilor atribuindu-le misionarilor creştini care s-au apucat să le predea aceste cunoştinţe extrem de specializate. Iar ei le-au inclus în religia lor. De fapt, prima misiune creştină în Mali nu a fost întemeiată de misionari americani de rit protestant decât în 1936, când religia bazată pe Sirius a dogonilor era prezentă în cultura lor. Unii, precum Robert Bauval, au sugerat că, probabil, în istoria recentă, Sirius B a fost mai strălucitor şi, aşadar, vizibil de pe Pământ. Dar astrofizicienii au stabilit că lucrul ar fi fost posibil doar cu peste 10 milioane de ani în urmă. Şi chiar dacă ar fi fost aşa, cele două stele sunt atât de apropiate încât ar fi părut, de la o asemenea distanţă, ca una singură.
Dogonii mai cred, de asemenea, şi că strămoşii lor au fost civilizaţi de zei numiţi Nommo, mai degrabă semizei, deoarece erau emisarii zeului Amma, care a descins pe Pământ într-o „arcă”. Nommo sunt descrişi ca spirite ale apei, aflaţi în toate formele ei de existenţă, de la mări la băltoace. Dogonii îi descriu pe Nommo ca asemănători peştilor.
Temple argumentează că miturile dogonilor păstrează amintirea vizitei unei rase extraterestre de amfibieni, sosite de pe o planetă din sistemul Sirius, ceea ce explică atât legenda, cât şi cunoştinţele despre stele, altfel inexplicabile, ale dogonilor. Şi aceşti Nommo, sugerează el, se află în spatele dezvoltării civilizaţiei umane. Temple mai încearcă să arate că învăţăturile dogonilor îşi au originea în civilizaţiile antice din Egipt şi Sumer şi că această cândva larg răspândită cunoaştere despre civilizatorii extratereştri din Sirius a rămas, cumva, numai dogonilor.
Şi totuşi, rămâne o problemă legată de aceste carte. Pentru început, dogonii înşişi nu leagă Nommo de Sirius. Aceasta este interpretarea lui Temple. S-ar putea ca Nommo să fi sosit din alt sistem solar şi doar să le fi spus strămoşilor noştri despre adevărata natură a sistemului Sirius, poate pentru că aceştia erau interesaţi de ea, fiind cea mai strălucitoare stea de pe cer. Dogonii, de altfel, pretind că au cunoştinţe despre 14 sisteme stelare cu planete şi mai spun că sunt acolo mai multe „Pământuri” populate. De fapt, astronomii consideră puţin probabil ca sistemul Sirius să aibă planete de orice fel, cu atât mai puţin planete pe care se poate dezvolta viaţa, dată fiind complexitatea luminii, căldurii şi atracţiei gravitaţionale de la cele 2 sau 3 stele.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
