De la Torquemada la Stalin… Nu mai daţi vina pe creştinism pentru crimele făcute de Inchiziţie sau de cruciade!
Ori de câte ori un creştin sau un om religios, în general, se ceartă cu un ateist, acesta din urmă îi aduce aminte de Inchiziţie şi de victimele Inchiziţiei. Nu există discuţie în care ateiştii să nu menţioneze Inchiziţia. Ca argument, i se aduc creştinului numărului mare de victime făcute de Inchiziţie: sute de mii sau milioane de oameni. Asta arată dezinformarea şi manipularea cu care s-a tratat acest subiect; această dezinformare a început cu secolul al XVI-lea, cu protestanţii care, luptându-se cu puterea Bisericii Romano-Catolice, avea tot interesul să mistifice adevărul şi să exagereze proporţiile victimelor Inchiziţiei. Apoi, începând cu secolul al XIX-lea şi, în special cu secolul al XX-lea, ateiştii, comuniştii, organizaţia Illuminati, francmasonii, precum şi alţi adversari ai creştinismului au amplificat până la maximum istoria neagră a Inchiziţiei, arătând cum milioane de oameni şi-au pierdut viaţa doar pentru că nu se rugau cum trebuie sau pentru că nu credeau în Iisus Hristos. Desigur, pentru a ascunde tragediile umane aduse de propriile acţiuni sau regimuri (revoluţia franceză din 1789, revoluţia francmasonică europeană din 1848, revoluţia bolşevică din 1917, epurarea stalinistă din anii 30-40 etc.).
Acum, revenind la dimensiunea exactă a victimelor Inchiziţiei, precum se ştie, au existat 4 Inchiziţii în istoria creştinismului: Inchiziţia medievală (cea din sec.XII până în secolul al XVI-lea), Inchiziţia spaniolă, Inchiziţia portugheză şi Inchiziţia romană. Dar câţi oameni au murit de mâna Inchiziţiei? E greu de răspuns exact la această întrebare, dar, e evident că numărul victimelor e de ordinul miilor sau zecilor de mii, şi nu de ordinul milioanelor, cum au exagerat adversarii creştinismului.
Să luăm, de exemplu, victimele Inchiziţiei spaniole. Conform documentelor, între 1560 şi 1700, deci, timp de 140 de ani, au existat 49.000 de procese ale Inchiziţiei, şi, în acest timp, au fost executaţi între 3.000 şi 5.000 de oameni, adică între 20 şi 35 de oameni pe an…ceea ce e extrem de puţin faţă de cifrele îngrozitoare ale propagandei ateiste. Să comparăm cifra de 3.000-5.000 de oameni omorâţi de Inchiziţie în 140 de ani, cu cei 16.000 de oameni ghilotinaţi în doar 2 ani (1793-1794) în Franţa, în timpul „Perioadei terorii”, de după revoluţia franceză de origine francmasonică, în care cei mai mulţi dintre actorii ei au fost oameni ateişti sau liber cugetători…
Am dat exemplul Inchiziţiei spaniole, căci ea a fost cea mai crudă dintre toate inchiziţiile din Europa; celelalte Inchiziţii au făcut mult mai puţine victime. Dar, în cazul Inchiziţiei spaniole, se mai ridică o întrebare: poate fi ea asociată Bisericii Catolice? Nu prea. Şi asta pentru că Inchiziţia spaniolă a fost o organizaţie statală, subordonată regilor Spaniei şi nu papilor de la Roma. A da vina pe papi pentru crimele produse de Inchiziţia spaniolă e incorect. E adevărat că în procesele acestei Inchiziţii se foloseau judecători dominicani (un ordin religios catolic), dar acest lucru era făcut întrucât aceşti dominicani erau mult mai instruiţi, educaţi decât oamenii obişnuiţi.
Bun…pe de altă parte, chiar dacă numărul victimelor a fost de ordinul miilor sau zecilor de mii, timp de 600-700 de ani, asta nu înseamnă că aş apăra Inchiziţia. Nu…această instituţie a fost una oribilă, nefiind în concordanţă deloc cu învăţăturile biblice, ale lui Iisus Hristos sau ale „Părinţilor Bisericii” din primele secole ale creştinismului. Dar, un creştin care se străduie să urmeze învăţătura lui Hristos nu poate fi făcut răspunzător pentru o instituţie oribilă ca Inchiziţia, la fel cum niciun ateu nu poate fi făcut răspunzător pentru milioanele de victime ale unui ateu ca Stalin.
Unde vreau să ajung, de fapt, cu acest articol? La faptul că nicio filozofie, religie sau gândire nu ar trebui judecată după abuzurile făcute de unii practicanţi. Stalin, Pol Pot (liderilor „Khmerilor roşii” din Cambodgia) şi Mao (liderul comunist chinez) au fost toţi ateişti. Stalin a ucis, sub directul său ordin, 7 milioane de cetăţeni; Pol Pot 1 milion de oameni; Mao 70 de milioane. Asta înseamnă că orice ateist de pe lumea aceasta ar fi vinovat pentru nebuniile acestor oameni? Bineînţeles că nu. Dar, la fel, niciun creştin autentic, care respectă învăţăturile lui Iisus, nu poate fi făcut responsabil pentru victimele produse de Inchiziţie, de cruciade sau de alte forme de exterminare. Pentru că, dacă am judeca în felul acesta, marii lideri ateişti ai secolului al XX-lea (Lenin, Stalin, Mao, Pol Pot) au făcut în doar un secol cu mult mai multe victime (zeci de milioane).
Să luăm două personaje criminale din istorie: Torquemada, marele inchizitor al Inchiziţiei spaniole (care se intitula creştin) şi Stalin, marele ateist. Torquemada a acţionat contrar învăţăturilor lui Iisus; nici Iisus şi nici creştinismul nu sunt de vină pentru crimele şi nebuniile acestui inchizitor. Pe de altă parte, nu se poate spune că Stalin ar fi acţionat contrar învăţăturilor ateismului, din moment ce ateismul nu are învăţături morale, ci doar susţine că Dumnezeu nu există. Dar nici nu se poate spune că Stalin ar fi acţionat într-o manieră incompatibilă cu ateismul. Şi asta pentru că ateismul nu are învăţături morale…totul depinde doar de atitudinea individului. Pe când creştinismul are şi învăţături morale, iar cel care nu le respectă, deşi se poate intitula creştin, el de fapt nu mai e creştin autentic.
Încă o dată, vreau să fiu bineînţeles. Nu spun că ateii sunt oameni răi…sunt o mulţime de atei cumsecade, raţionali şi inteligenţi. Spun doar că…din moment ce ateismul nu are un cod moral propriu, dacă un ateist se comportă corespunzător, o face pentru că el alege să facă acest lucru (ca urmare a educaţiei primite la şcoală sau în familie). Dar dacă un creştin omoară, este violent sau fură, atunci el nu respectă principiile de bază ale creştinismului şi nu se mai poate numi creştin decât cu numele.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Ori de câte ori un creştin sau un om religios, în general, se ceartă cu un ateist, acesta din urmă îi aduce aminte de Inchiziţie şi de victimele Inchiziţiei. Nu există discuţie în care ateiştii să nu menţioneze Inchiziţia. Ca argument, i se aduc creştinului numărului mare de victime făcute de Inchiziţie: sute de mii sau milioane de oameni. Asta arată dezinformarea şi manipularea cu care s-a tratat acest subiect; această dezinformare a început cu secolul al XVI-lea, cu protestanţii care, luptându-se cu puterea Bisericii Romano-Catolice, avea tot interesul să mistifice adevărul şi să exagereze proporţiile victimelor Inchiziţiei. Apoi, începând cu secolul al XIX-lea şi, în special cu secolul al XX-lea, ateiştii, comuniştii, organizaţia Illuminati, francmasonii, precum şi alţi adversari ai creştinismului au amplificat până la maximum istoria neagră a Inchiziţiei, arătând cum milioane de oameni şi-au pierdut viaţa doar pentru că nu se rugau cum trebuie sau pentru că nu credeau în Iisus Hristos. Desigur, pentru a ascunde tragediile umane aduse de propriile acţiuni sau regimuri (revoluţia franceză din 1789, revoluţia francmasonică europeană din 1848, revoluţia bolşevică din 1917, epurarea stalinistă din anii 30-40 etc.).
