Totul a pornit de la o banală ştire, cum că un politician vânos va ajunge chiar în inima Ierusalimului cel religios, şi va lua de acolo lumina sfântă de Paşti, pe care o va împărţi el credinicioşilor. Am simţit o revoltă în mine. Atât faţă de politicieni, în general, dar şi faţă de Biserică. Faţă de politicieni, pentru că aceştia îşi bagă nasul unde nu le fierbe oala (în cazul acesta, „oala” este religia). Şi faţă de Biserică, pentru că permite nejustificat ingerinţele deplasate ale politicienilor. Întotdeauna amestecul între politică şi religie n-a adus decât rău în lume! Să ne aducem aminte de războaiele cruciaţilor purtate în numele religiei? Sau de războaiele civile din Anglia între protestanţi şi catolici? Sau de atacurile teroriste din lume, purtate în numele lui Allah?
Am mai spus-o si alte dăţi, dar o mai repet încă o dată: RELIGIA este şi ar trebui să fie UN FENOMEN INTIM, personal. În acest caz, aş pune egalitate între religie şi credinţă. Dar când religia trece în sfera socială, ea se transformă în politică. Atunci nu mai există deosebire între religie şi politică. Preoţii politicieni sunt mai periculoşi decât politicienii propriu-zişi, şi asta pentru că primii vor folosi întotdeauna argumente „bisericeşti” pentru a-şi atinge scopul lor cel meschin. Desigur, şi invers e la fel de rău, adică politicienii care se transformă într-un fel de „oameni sfinţi”. Să-i vezi cum îşi fac cruce la biserică, cum aprind lumânări, cât de evlavioşi par…Imediat după ce se termină slujba, evlavia se transformă în aroganţă şi nesimţire; se urcă ţanţoşi în jeep-urile negre, îşi pun girofarurile şi îi privesc cu scârbă, dincolo de geamurile negre, pe oamenii adunaţi în jurul bisericii. Făţărnicia unui politican atinge cote paroxistice într-un asemenea caz.
În concluzie…De ce DRACU’ îşi vâră coada preoţii în politică, şi de ce DRACU’ se bagă politicienii în religie? Când combini cele două, apare dracul.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Totul a pornit de la o banală ştire, cum că un politician vânos va ajunge chiar în inima Ierusalimului cel religios, şi va lua de acolo lumina sfântă de Paşti, pe care o va împărţi el credinicioşilor. Am simţit o revoltă în mine. Atât faţă de politicieni, în general, dar şi faţă de Biserică. Faţă de politicieni, pentru că aceştia îşi bagă nasul unde nu le fierbe oala (în cazul acesta, „oala” este religia). Şi faţă de Biserică, pentru că permite nejustificat ingerinţele deplasate ale politicienilor. Întotdeauna amestecul între politică şi religie n-a adus decât rău în lume! Să ne aducem aminte de războaiele cruciaţilor purtate în numele religiei? Sau de războaiele civile din Anglia între protestanţi şi catolici? Sau de atacurile teroriste din lume, purtate în numele lui Allah?
