Cum se poate ca un sfânt indian, Sai Baba, să fi trăit 3 zile fără să fi respirat!?
Sai Baba din Shirdi, celebrul sfânt indian, a fost venerat deopotrivă de hinduşi şi de musulmani. Ceea ce urmează este o descriere a unei stări de transă profundă, cunoscută sub numele de „samadhi de şaptezeci şi două de ore” pe care Sai Baba a trăit-o în 1886 şi o relatare a mahasamadhi sale sau a eliberării finale din corpul fizic, petrecută aproximativ treizeci de ani mai târziu.
Într-o zi cu Lună plină din 1886, Sai Baba a suferit un atac puternic de astm. Pentru a scăpa de el, s-a hotărât să-şi ridice prana şi să intre în samadhi. I-a spus unuia dintre discipoli: „Ai grijă de trupul meu timp de trei zile. Dacă mă voi întoarce, va fi bine; dacă nu mă voi întoarce, să mi-l ardeţi în locul acela deschis (arătându-i-l) şi să puneţi două stindarde acolo, ca să marcaţi locul”. Spunând acestea, cam în jurul orei 10 seara, Baba a căzut la pământ. Respiraţia şi pulsul i-au încetat. Părea că prana îi părăsise trupul.
Sătenii au venit şi au vrut să cerceteze şi să îngroape trupul în locul pe care îl indicase Baba, însă unul dintre discipoli, Mhalsapati, i-a împiedicat. A rămas aşezat, cu trupul maestrului său în poală, trei zile încheiate. În sfârşit, la ora 3 noaptea, în cea de-a treia zi, Baba a dat semne de viaţă – abdomenul a început să-i mişte şi a început din nou să respire. Deschizând ochii şi întinzându-şi braţele şi picioarele, Baba şi-a recăpătat cunoştinţa.
Sursa (scanarea si prelucrarea proprie): Cartea „Cum trec in nefiinta marile personalitati”
Sai Baba din Shirdi, celebrul sfânt indian, a fost venerat deopotrivă de hinduşi şi de musulmani. Ceea ce urmează este o descriere a unei stări de transă profundă, cunoscută sub numele de „samadhi de şaptezeci şi două de ore” pe care Sai Baba a trăit-o în 1886 şi o relatare a mahasamadhi sale sau a eliberării finale din corpul fizic, petrecută aproximativ treizeci de ani mai târziu.
