Cum se descurcau romanii cu construirea templelor, folosind sistemul roman de numerotare?
Cred că multă lume cunoaşte sistemul roman de numerotare (cel cu I, II, III, IV, V, VI, VII, VIII, IX, X etc.). Este un sistem greoi pentru efectuarea unor calcule serioase. Întrebarea logică care se pune e următoarea: cum puteau vechii romani să construiască structuri atât de complexe (ca temple, poduri, apeducte etc.) fără calcule precise şi elaborate, folosind sistemul de numerotare roman?
Cel mai important dezavantaj al numeralelor romane e dat de faptul că ele nu se potrivesc deloc în realizarea unor operaţii matematice simple, ca adunarea, ca să nu mai vorbim de înmulţire, ce prezintă dificultăţi substanţiale. Ia încercaţi, de exemplu să faceţi următoarele operaţii matematice:
MCDXXV + MCMLXV; DCLIII x CXCIX
În vechile universităţi europene, algoritmii pentru înmulţire şi împărţire, prin folosirea numeralelor romane, constituiau proiecte de cercetare pentru doctorate. Ca să nu mai vorbim de faptul că este absolut imposibil în a folosi numere romane pentru calculele multi-stagiale. Totodată, în sistemul roman, nu există nicio reprezentare a cifrei „0”, iar, chiar şi cele mai simple operaţiuni cu zecimale, nu pot fi exprimate în numere romane.
În ciuda tuturor acestor deficienţe, numerele romane se presupune că au rămas predominante în reprezentarea numerelor în cultura europeană până în secolul al XIV-lea. Cum au reuşit vechii romani în calculele lor şi în complicatele calcule astronomice?
Enigma ecuaţiilor diofantice
Se crede că în secolul al III-lea, matematicianul grec Diophantus a fost capabil să găsească soluţii pozitive şi raţionale la următorul sistem de ecuaţii, denumite astăzi ecuaţii diofantice:
x31 + x2 = y3
x1 + x2 = y.
Conform istoricilor, în timpul lui Diophantus, doar un simbol era folosit pentru o necunoscută, simbolul pentru „+” nu exista, şi nu exista nici simbolul pentru „0”. Atunci, cum dracu’ aceste ecuaţii au putut fi rezolvate, folosindu-se litere greceşti sau numere romane? Pot fi aceste soluţii reproduse? Avem de-a face aici c-un secret al vechilor greci, de care n-ar trebui să ne întrebăm?
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Cred că multă lume cunoaşte sistemul roman de numerotare (cel cu I, II, III, IV, V, VI, VII, VIII, IX, X etc.). Este un sistem greoi pentru efectuarea unor calcule serioase. Întrebarea logică care se pune e următoarea: cum puteau vechii romani să construiască structuri atât de complexe (ca temple, poduri, apeducte etc.) fără calcule precise şi elaborate, folosind sistemul de numerotare roman?
