Cum a pierdut 4 ani de zile Gauss, geniul matematicii, pentru a pune un singur semn

176

GaussCel de-al treilea geniu matematic (ca succesiune în timp) al omenirii, după Arhimede si Newton, Karl Friedrch Gauss, princeps mathematicerum, nu a fost atât de distrat ca Newton, dar aceasta nu înseamnă că nu era adânc concentrat atunci când medita la problemele sale. I se întâmpla si lui, ca în timp ce conversa cu prietenii să rămână la un moment dat mut, fiindcă spiritul său era precupat de gândurile ce-i veneau în legătură cu preocupările sale matematice. Din acel moment puteau să-i spună orice prietenii; el devenea o adevărată mutihanie.

În general, când Gauss ataca o problemă, nu o părăsea decât după ce socotea că a rezolvat-o total, chiar dacă alte procupări (cele de astronom de exemplu, la observatorul din Göttingen) îl acaparau. Iar când era vorba de tipărit lucrarea pregătea mai multe redactări (3, 4), până ce i se părea că a ajuns la forma cea mai perfectă. La această redactare impecabilă nimeni nu-i mai putea adăuga nimic, dar nici nu putea să scoată nimic fără ca întelesul sau precizia să sufere. Asa, de exemplu, a povestit în Disquisitiones arithmeticae (Cercetări aritmetice), că timp de 4 ani a meditat aproape în fiecare săptămână dacă un semn trebuia să fie “plus” sau “minus”.

Redactările acestea, până ce socotea că a ajuns la forma definitivă impecabilă, l-au făcut pe Gauss să obtină forme extrem de concise. De aceea, de pildă, Disquisitiones arithmeticae nu pot fi citite de un începător în teoria numerelor, ci numai după ce s-a studiat mult în acest domeniu. Unul dintre comentatorii acestor Disquisitiones arithmeticae, cunoscutul matematician german Lejeune-Dirichlet, succesor a lui Gauss la Göttingen, a povestit că a pirdut multe zile până ce a ajuns să prindă toată bogăţia de idei din frazele concise gaussiene. Astăzi cine doreste să citească Disquisitiones arithmeticae, trebuie să studieze în prealabil comentariile lui Diriclet sau ale altor comentatori.