Cine sunt câinii uriaşi cu ochi strălucitori, care îi terorizează pe locuitorii din Marea Britanie şi din alte părţi ale lumii?

**Imagine:** generata de AI (**Google Gemini**)

Într-o noapte de toamnă din 1984, în timp ce se apropia de o intersecție, un bărbat din Devonshire (Anglia), a văzut „ceva negru şi mare (…) Am frânat și, la lumina farurilor, a încetinit și s-a apropiat direct de mașină. I-am putut vedea ochii clari ca ziua, verzi și sticloși, uitându-se direct peste capotă la mine, atât de înalt era. Şi apoi a plecat cu viteza luminii. Pur și simplu nu l-am mai putut vedea. Nu era real, ca un câine obișnuit. Simțeam cum mi se zbârleau firele de păr de pe ceafă”.

Această poveste i-a fost spusă naturalistului local Trevor Beer, care investiga rapoarte despre feline mari, care ucideau animalele din zonă. Se pare că Beer nu a văzut niciun motiv să nu creadă relatarea. Există o legendă urbană la nivel mondial, cunoscută din Anglia până în sudul Americii, în care se vorbeşte despre câini negri supranaturali, care apar frecvent la răscruci și care sunt asociați cu lumea subterană.

În zona rurală a statului american Mississippi, la începutul secolului al XX-lea, diverse persoane i-au povestit folcloristului N. N. Puckett despre câini negri uriași cu „ochi mari și roșii, care străluceau ca niște bucăți de foc”. În anii 1930, Robert Johnson, marele cântăreț de folk din Mississippi, a recunoscut că la miezul nopții s-a întâlnit cu un bărbat îmbrăcat în negru (diavolul) pe care l-a întâlnit la o răscruce, eveniment sugerat în înregistrarea sa din 1936, „Cross Road Blues”.

Theo Brown, o autoritate de marcă în domeniul legendelor despre câinii negri, spune că un folclor vast și complex înconjoară câinii negri. („câinele negru” este, în anumite sensuri, un termen generic, care înseamnă un câine supranatural. Majoritatea poveștilor și relatărilor despre astfel de creaturi le descriu ca fiind negre, dar „câinii negri” albi, gri și galbeni apar în unele povești). În timpurile istorice, în special în Marea Britanie, unde tradiția este cel mai bine documentată, câinii negri pot întâlni un călător pe un drum întunecat și fie îl pot călăuzi spre siguranță, fie îl pot amenința, sau apariția lor poate prevesti moartea martorului.

Se spune că câinii negri au ochi strălucitori și adesea dispar, așa cum s-a întâmplat cu apariția din Devonshire. Uneori, mai ales în cronicile medievale și postmedievale ale manifestărilor asociate cu vrăjitoria, câinele negru este un schimbător de formă, dezvăluindu-și la un moment dat adevărata identitate: diavolul.