Cine au construit marii megaliţi ai lumii, inclusiv Sfinxul şi Babele din Bucegi? Civilizaţii avansate, venite din „universuri paralele”! Astfel, se explică originea basmelor pentru copii, care sunt reale!

Există în lume o serie de construcţii, megaliţi, foarte vechi (au mii sau zeci de mii de ani) care nu pot fi explicate ca fiind realizate de către omul primitiv. Cine a construit marele piramide egiptene? Sau Stonehenge? Sau megaliţii din Munţii Bucegi (Sfinxul, Babele)? Oamenii care erau înapoiaţi în acele vremuri? Sau extratereştrii?

Dar, mai există o a treia versiune, foarte interesantă, de altfel. Ca aceste construcţii „miraculoase” să fie opera civilizaţiilor paralele, sub diferite forme. Există posibilitatea coexistării reale a unor civilizaţii aliate pe trepte diferite de dezvoltare – atât pe plan – fizic (real), cât şi pe plan filozofic/spiritual, aşa cum ne explică Vasile Conta în „Teoria ondulaţiunii”. Coexistenţa timp de milenii a unor umanoizi primitivi, de tip neandertalian, în paralel cu civilizaţia noastră şi totuşi complet separat, ca şi retragerea voluntară a unor civilizaţii evoluate – e drept, în alte planuri – faţă de invazii umane nivelatoare, nu mai necesită demonstraţii, ele fiind arhicunoscute (imperiile incaş, mayaş şi chiar, o lungă perioadă, cel chinez). Dar există posibilităţi de convieţuire parţială a unor civilizaţii şi pe alte planuri total neortodoxe pentru ştiinţa actuală.

Ar fi momentul să ne reamintim unele cazuri din mitica basmelor populare româneşti. Strâmbă-Lemne, Setilă, Sfarmă-Piatră sunt întâlniţi de voinicul care a mers „pe tărâmul celălalt”. La Ion Pop Reteganul (Pipăruş, Petru şi Florea înflorit), întâmplările basmelor au loc, de bună seamă, pe tărâmul celălalt, de vreme ce flăcăii se întorc „în lumea noastră”. Un unchiaş orb întâlnim într-un codru, probabil tot de pe tărâmul celălalt, de vreme ce sunt zmei „din alte locuri” (Petre Ispirescu, Poveste ţărănească). Acelaşi unchiaş, numit de astă dată Tarta-Cot, trăieşte în „ţinuturile Dracului de pe lumea cealaltă”, consemnează şi Lazăr Şăineanu în Basmele românilor. Dar chiar obiceiuri nefireşti, precum beţia, lăcomia, curvia, clevetirile şi altele „au zburat ca duhuri din lumea cealaltă” (Ion Pop Reteganul, Lupul cu cap de fier).

Pe unde au venit toţi aceştia? Păi, prin lacuri, prin fântâni sau peşteri. Cine le-a adus la noi de pe tărâmul celălalt? Întotdeauna Feţi-Frumoşi ori voinici ajutaţi de personaje cu puteri nefireşti! Toate aceste referiri la un alt tărâm, tărâmul celălalt, vin din basme. La rândul lor, basmele vin din copilăria omenirii, din vremurile când oamenii percepeau nu doar realitatea imediată, ci şi o serie de planuri paralele, ce ni se par învăluite azi în mister.

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.