Cercetători din întreaga lume care au testat icoana făcătoare de minuni de la Biserica Madona Dudu (Craiova) au constatat cu stupoare: „Icoana parcă ar fi vie…”

Realitatea fizică se manifestă în continuumul material spaţio-temporal, dar realitatea informaţional-energetică transcede spaţio-temporalitatea. Iar legenda bisericii „Madona Dudu” din Craiova se înscrie în acest context.

Această biserică a fost construită în zilele domnitorului muntean Matei Basarab (1632-1654). Pe atunci, un negustor obişnuia să se odihnească după prânz în livada de duzi a lui Constantin Găianu. În repetate rânduri a văzut într-un dud o scânteiere. Până la urmă, s-a urcat în dud şi a găsit o icoană. A luat icoana şi a dus-o acasă, unde a păstrat-o trei zile. Negustorul a lansat zvonul că vinde o icoană făcătoare de minuni de la Ierusalim, dar când a căutat icoana n-a mai găsit-o.

După un timp, el a poposit iarăşi în livadă. În acelaşi dud, el a regăsit icoana. Bucuros, s-a îndreptat spre un târg, cu intenţia să o vândă. Ajuns acolo, a constatat cu uimire că icoana nu se mai afla în geanta sa. Cuprins de remuşcare şi de teamă, a mărturisit târgoveţilor cele întâmplate. Mulţimea s-a îndreptat spre livadă, unde, în dud, se afla icoana!

Constantin Găianu considera că livada este sortită să fie închinată Maicii Domnului şi construieşte o biserică de lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” şi „Naşterea Maicii Domnului”. Nu se cunoaşte cu exactitate data începerii şi terminării construcţiei; se cunoaşte doar prima atestare documentară: 7 septembrie 1641.

În Hrisovul lui Alexandru Ipsilanti Vodă (1778) se menţionează că această biserică este „veche şi dărăpănată”. Puterea făcătoare de minuni a icoanei din bisericuţa de lemn atrage atenţiei boierului Hagi Gheorghe Ion, care împreună cu Constantin Fotescu, dărâmă vechea biserică, înlocuind-o cu alta din zid şi piatră, înzestrând-o cu chilii pentru bolnavii care năzuiesc spre tămăduire, moşii, ţigani, odoare bisericeşti.

În anul 1801, bisericii i se dă foc de către turci. Scapă neatinsă de flăcări doar icoana! Biserica este reclădită iarăşi în stil austriac, sub formă de navă. Este pictată de Constantin Lecca. În 1913 este dărâmată. Se construieşte alta mai ornată, mai mare, în stil bizantin. Din cauza războiului, noua construcţie este gata abia în 1942.

În 1891, biserica înfiinţează primul spital de boli nervoase din România. Bolnavii agitaţi, aduşi în preajma icoanei, se „potoleau” şi se puteau întoarce liniştiţi la familiile lor.

După 1989, cercetători din Germania, Anglia, Canada, Franţa şi Spania au venit să testeze icoana. În preajma ei, aşa cum au declarat, „aparatele s-au dat peste cap”. S-a stabilit că raza de acţiune a icoanei este de 5-7 metri, simţindu-se până la intrare. Cercetătorii englezi au fost contrariaţi. Unul dintre ei a declarat: „Acestei icoane îi lipseşte doar un singur câmp de manifestare să fie asemeni omului. Parcă ar fi vie. Doar că nu vorbeşte şi nu se deplasează”.

După tradiţie, icoana ar fi fost pictată de Sf. Luca, evanghelist şi întâiul iconograf şi adusă pe aceste meleaguri de Apostolul Andrei, cel care i-a creştinat pe daco-romani.

Icoana pare că este o realitate non-spaţială şi atemporală, aparţinând unei realităţi informaţional-energetice, manifestată material şi nesupusă determinismului cauzal, un fel de „prezent permanent”.

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.