Deşi natura îşi iubeşte în mod egal toţi copiii, oamenilor li se taie instantaneu pofta de mâncare când îşi aruncă ochii asupra creaturilor incluse de PopSci.com într-un top al urâţeniei.
Unii pot considera că „urâţenia” e doar percepţia subiectivă a omenilor asupra anumitor forme şi doar oamenii pot spune ca ceva e urât sau e frumos, pentru că în natură, în mod real nimic nu e urât sau frumos.
Între fiinţele cele mai urâte de pe Pământ, sunt considerate că ar fi cu adevărat hidoase următoarele 5: peştii gelatinoşi, paraziţii cu rol de limbi, peştii care strănuţă, călugăriţele ucigaşe şi teniile.
Peştii gelatinoşi Peştii gelatinoşi (Blob Fish) trăiesc în apele adânci din largul coastelor australiene şi tasmaniene, iar structura corpurilor lor le permite să plutească în apă fără să aibă nevoie să înoate, pe când ceilalţi peşti sunt dotaţi cu vezici înotătoare. Din acest motiv, ei nu fac altceva decât să se lase purtaţi de curenţii acvatici, hrănindu-se cu alimentele care se întâmplă să le iasă în cale.
Paraziţii cu rol de limbi Uneori, paraziţii care trag foloase de pe urma gazdelor ajung să fie ei înşişi folosiţi de către acestea. Un crustaceu din ordinul Isopodelor, cunoscut sub porecla de “păduche de limbă”, are obiceiul de a se infiltra în interiorul peştilor prin branhiile acestora, pentru ca ulterior să le devoreze limbile, cu scopul de a ajunge la arterele care le vascularizează. Deoarece paraziţii se ataşează de cioturile rămase pentru a se hrăni cu sânge, peştii au posibilitatea să îi folosească pe post de limbi.
Peştii care strănută Peştii din clasa Myxini au corpuri fusiforme de culoare roz, care secretă o substanţă lipicioasă. Ei sunt singurele animale care au craniu, dar nu şi coloană vertebrală. Mai mult, au trei inimi, dar în schimb nu beneficiază de maxilare sau de ochi. În meniul lor se află peşti morţi sau pe moarte, dar şi nevertebrate marine. De asemenea, pot strănuta, împroşcând aceeaşi substanţă lipicioasă.
Călugăriţele ucigaşe
Mantis religiosa, cunoscută în popor sub denumirea de „călugăriţă”, este o insectă carnivoră cunoscută pentru prostul obicei al femelelor din specie de a-şi devora partenerii după împerechere. Ele au nevoie de nutrienţi pentru a-şi duce cât mai repede sarcina la bun sfârşit, iar partenerii lor sunt pur şi simplu cea mai la îndemână masă bogată în proteine. În unele cazuri, femelele îşi decapitează amanţii chiar în timpul împerecherii, însă asta nu-i împiedică cu nimic să-şi ducă misiunea până la capăt. Spre deosebire de mamifere, insectele pot supravieţui minute bune după ce au rămas fără capete.
Teniile Teniile cresc şi trăiesc în intestinele unei gazde, iar oamenii se pot alege cu parazitul în urma consumului de carne neîndeajuns fiartă sau a unor alimente contaminate cu fecalele unui animal infectat. Ouăle de tenie care pătrund în organismul uman generează ulterior larve care se lipesc de pereţii intestinali, ajungând în cele din urmă la dimensiuni de până la 15 metri.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Deşi natura îşi iubeşte în mod egal toţi copiii, oamenilor li se taie instantaneu pofta de mâncare când îşi aruncă ochii asupra creaturilor incluse de PopSci.com într-un top al urâţeniei.
Peştii gelatinoşi (Blob Fish) trăiesc în apele adânci din largul coastelor australiene şi tasmaniene, iar structura corpurilor lor le permite să plutească în apă fără să aibă nevoie să înoate, pe când ceilalţi peşti sunt dotaţi cu vezici înotătoare. Din acest motiv, ei nu fac altceva decât să se lase purtaţi de curenţii acvatici, hrănindu-se cu alimentele care se întâmplă să le iasă în cale.
Uneori, paraziţii care trag foloase de pe urma gazdelor ajung să fie ei înşişi folosiţi de către acestea. Un crustaceu din ordinul Isopodelor, cunoscut sub porecla de “păduche de limbă”, are obiceiul de a se infiltra în interiorul peştilor prin branhiile acestora, pentru ca ulterior să le devoreze limbile, cu scopul de a ajunge la arterele care le vascularizează. Deoarece paraziţii se ataşează de cioturile rămase pentru a se hrăni cu sânge, peştii au posibilitatea să îi folosească pe post de limbi.
Peştii din clasa Myxini au corpuri fusiforme de culoare roz, care secretă o substanţă lipicioasă. Ei sunt singurele animale care au craniu, dar nu şi coloană vertebrală. Mai mult, au trei inimi, dar în schimb nu beneficiază de maxilare sau de ochi. În meniul lor se află peşti morţi sau pe moarte, dar şi nevertebrate marine. De asemenea, pot strănuta, împroşcând aceeaşi substanţă lipicioasă.
Mantis religiosa, cunoscută în popor sub denumirea de „călugăriţă”, este o insectă carnivoră cunoscută pentru prostul obicei al femelelor din specie de a-şi devora partenerii după împerechere. Ele au nevoie de nutrienţi pentru a-şi duce cât mai repede sarcina la bun sfârşit, iar partenerii lor sunt pur şi simplu cea mai la îndemână masă bogată în proteine. În unele cazuri, femelele îşi decapitează amanţii chiar în timpul împerecherii, însă asta nu-i împiedică cu nimic să-şi ducă misiunea până la capăt. Spre deosebire de mamifere, insectele pot supravieţui minute bune după ce au rămas fără capete.
Teniile cresc şi trăiesc în intestinele unei gazde, iar oamenii se pot alege cu parazitul în urma consumului de carne neîndeajuns fiartă sau a unor alimente contaminate cu fecalele unui animal infectat. Ouăle de tenie care pătrund în organismul uman generează ulterior larve care se lipesc de pereţii intestinali, ajungând în cele din urmă la dimensiuni de până la 15 metri.
