Cazul „David Lang” sau ciudata dispariţie a unui fermier

La 23 septembrie 1880, în miezul zilei, cinci oameni aflaţi la o fermă, nu departe de orăşelul Gallatin (Tennessee), au devenit martorii unei întâmplări incredibile. Ferma aparţinea lui David Lang, care locuia aici împreună cu soţia sa Emma şi cei doi copii ai lor – George, un băieţel de 8 ani, şi Sarah, o fetiţă de 11 ani. Împreună cu ei mai locuiau de asemenea şi servitorii lor.

Cei doi copii se jucau liniştiţi în curte, iar doamna Lang strângea rufele uscate de pe sârmă. La un moment dat, David Lang a trecut pe lângă ea şi i-a spus că merge pe izlaz, unde se aflau vitele la păscut. În momentul în care el a luat-o către izlaz, în depărtare a apărut binecunoscută trăsură cu un cal a judecătorului August Peck, bun şi vechi prieten al familiei Lang. David i-a făcut semn cu mâna şi a aşteptat ca trăsura se apropie, după care s-a întors, gata să o ia a înapoi către casă.

Un minut mai târziu însă, s-a întâmplat ceva cu totul neaşteptat: David Lang a dispărut, pur şi simplu, ca şi când s-ar fi topit în aer, sub ochii uimiţi ai soţiei sale, ai celor doi copii şi ai bunului său prieten. Pe locul unde se aflase cu un minut în urmă, nu se mai afla nimeni.

Martori ai acestui eveniment au fost cinci persoane: Emma Lang şi cei doi copii, judecătorul Peck şi cumnatul acestuia, care îl însoţea în vizită. Terifiata, Emma a scos un strigăt de deznădejde, iar copiii au rămas înţepeniţi de uimire. După ce şi-au mai revenit, cei cinci au alergat de îndată spre locul unde se aflase Lang, dar acolo nu se afla nici măcar o urmă cât de mică a prezenţei lui. Izlazul pe care păşteau vitele avea o suprafaţă perfect întinsă, aşa că aici nu se putea ascunde nimeni. Deznădăjduită, Emma i-a luat pe judecător şi pe cumnatul acestuia şi împreună au început să scotocească prin iarbă, în speranţa că vor găsi o groapă sau un şanţ, în care David ar fi putut cădea. Au mai venit în fugă şi servitorii, iar Emma a intrat în panică, izbucnind într-un plâns isteric, astfel că sărmana femeie a fost dusă imediat în casă. S-a tras imediat clopotul şi fermierii vecini au venit în fugă din toate părţile. Deşi între timp se lăsase seara, fermierii au luat cu ei felinare şi au început căutările sistematice pe cei 500 de metri pătraţi cât avea izlazul. Oamenii verificau cu atenţie fiecare bucăţică de pământ, sperând că vor fi mai norocoşi şi vor găsi o mică groapă, în care Lang s-ar fi putut afla. Cercetările au fost însă în zadar.

În următoarele săptămâni, doamna Lang s-a aflat în stare de şoc şi nu a mai părăsit patul. Toate slugile, în afară de bucătăreasă, au plecat pe rând de la fermă, fără a mai pretinde nici măcar o parte din drepturile băneşti cuvenite. Între timp, proprietatea soţilor Lang a început să fie zilnic vizitată de tot felul de curioşi. Alertata, poliţia a început imediat o anchetă, iar topograful trimis de autorităţile locale a menţionat în raportul său că terenul nu prezenta niciun fel de şanţuri sau gropi. Cu toate acestea, izlazul a fost săpat pe întreaga sa suprafaţă, până la adâncimea de o jumătate de metru.

Povestea dispariţiei fermierului a început să fie împănata cu tot felul de născociri, care de care mai fanteziste. Localnicii susţineau cu tărie că cerul se deschisese şi un înger îl luase cu sine pe Lang. Apoi au început să se întreacă între ei, povestind, care mai de care, cum l-a văzut pe Lang rătăcind pe pajiştile învecinate. Toate poveştile de acest soi conţineau multe amănunte contradictorii şi nu aveau nici un suport real.

În primăvara anului 1881, jucându-se pe izlaz, cei doi copii au observat că în locul unde le dispăruse tatăl creştea o iarbă gălbuie, ce formă un cerc cu un diametru de aproximativ 5 metri. Observând acest lucru, Sarah l-a strigat pe tatăl său şi deodată… copiii au auzit glasul acestuia, cerând ajutor. Glasul venea de undeva de sus totuşi, dar se auzea din ce în ce mai slab, până nu s-a mai auzit deloc. Începând din acea zi, copiii au început să vină la locul respectiv zilnic, în speranţa că îl vor auzi din nou pe tatăl lor cerând ajutor. Acesta nu a mai răspuns însă nicicum la chemările lor disperate.

Între timp, doamna Lang şi-a mai revenit, dar părul blond odinioară era acum albit complet. Ea nu putea să creadă cu nici un chip că soţul său era mort şi de aceea a refuzat să-l pomenească la biserică. Ulterior, ea a plecat de la fermă, după ce i-a dat judecătorului tot pământul în arendă, cu excepţia izlazului aflat în faţa casei. Acesta a rămas neatins, până la moartea Emmei. Oamenilor a început însă, nu se ştie de ce, să se teamă de fermă, iar cei din jur au reuşit să-şi vândă pământul pe nimica toată, numai să plece din acele locuri.

Între timp, George, fiul lui Lang, care era acum un tânăr în putere, a venit din nou la locul unde dispăruse tatăl său. El afirmă că văzuse noaptea ceva strălucitor deasupra izlazului şi că auzise tot felul de zgomote ciudate. El a adus, la un moment dat, chiar şi un preot, dar pentru că acesta a început să îndruge ceva despre faptul că tatăl său fusese răpit de slugile diavolului, tânărul s-a supărat şi l-a lăsat acolo, pe câmp.

Analizând acest caz, ca şi multe altele asemănătoare, mulţi cercetători şi-au expus părerea în legătură cu dispariţiile incredibile ale unor persoane. Frank Edwards, de exemplu, are pentru cazul Lang două variante: sau David Lang a intrat în cea de-a patra dimensiune, sau a fost răpit de extratereştri.

Charles Berlitz, autor al cărţii Dispăruţi în aer, a analizat multe declaraţii ale unor martori oculari, ce au asistat la astfel de dispariţii. Părerea lui este că toţi cei dispăruţi au intrat într-o altă dimensiune şi continuă să trăiască acolo, fără ca cineva să-i poată vedea.

În cartea sa Universuri paralele, Fred Alan Wolf ilustrează faptul că fizica cuantică nu numai că preconizează posibilitatea călătoriei temporale, ci şi că aceasta trebuie să se întâmple.

Michael Talbot, la rândul său, demonstrează în cartea sa Universal holographic faptul că însăşi natura realităţii nu este cea pe care o credem noi. El spune, de exemplu, că universul nostru este structurat într-un mod asemănător cu al unei holograme.

Dincolo de orice supoziţii, dispariţiile de persoane continua să fie o realitate şi, mai devreme sau mai târziu, tainele legate de aceste dispariţii vor înceta să mai fie de nepătruns.

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.