Cancanul a apărut la Paris în anii 1830, însă şi vechii egipteni făceau ceva asemănător în urmă cu circa 4500 de ani
Cancanul a început ca un dans atât pentru bărbați, cât și pentru femei – și niciunul dintre ei nu era îmbrăcat în mod obraznic. Cancanul își are originea în sălile de dans ale clasei muncitoare din Montparnasse, în Parisul anilor 1830, unde a fost cunoscut pentru prima dată sub numele de chahut (care înseamnă „agitație”). Era pentru bărbați și femei, care dansau în cvartete, șocând societatea politicoasă prin contactul corporal pe care îl permitea între cupluri. În timpul unei vizite la Paris, poetul german Heinrich Heine (1797-1856) a numit chahut-ul o „rucoteală satanică”.
Unele dintre primele vedete de chahut au fost bărbați. Atunci când femeile au început să încerce ridicăturile înalte de picioare, acestea au dezvăluit adesea mai multe. Pe măsură ce moda fustelor mai largi, întărite cu cercuri, a adus cu sine dezvăluirea straturilor de lenjerie intimă, ridicările de picioare ale femeilor i-au înnebunit pe bărbaţi. Chahut era un dans pentru toată lumea, dar cancanul care a evoluat din el a fost dansul la bară din anii 1860, executat pe scenă de „dansatoare” semiprofesioniste (adesea un eufemism pentru prostituate).
Primul „French Cancan” a fost pus în scenă în Anglia în 1861 de către impresarul Charles Morton (1819-1904) în noul său music-hall din Oxford Street. A avut un succes imediat în rândul publicului, iar poliția a amenințat teatrul cu închiderea pentru promovarea indecenței.
Până la deschiderea marilor cluburi de cabaret pariziene, la sfârșitul secolului al XIX-lea, dansatoarele de cancan, precum Jane Avril și La Goulue (care dansa în haine scumpe, împrumutate de la spălătoria mamei sale), deveniseră celebritățile cu cele mai mari venituri din Paris. Numerele lor provocatoare de la Folies Bergere și Moulin Rouge au fost folosite în spectacolele de cancan în anii 1920, atragând și astăzi turiștii la Paris.
Dar cancan-ul nu a fost inventat la Paris în secolul al XIX-lea. Un dans de țară din Bretania secolului al XVI-lea se realiza cu femei care făceau mișcări de picioare asemănătoare în fuste vaporoase; pe mormântul lui Mehu din Saqqara există reliefuri cu egipteni antici care făceau ceva asemănător. Ele datează din anul 2400 î.Hr.
Din 2008, cercetam si cautam adevarul in domenii precum istoria, religia sau metafizica. Am publicat peste 15.000 de articole; munca este imensa, dar si costurile aferente sunt foarte mari. Publicitatea Google Adsense nu acopera toate costurile, iar pentru a continua munca si proiectul, avem nevoie de ajutorul vostru. Orice donatie conteaza, indiferent de suma. Toti banii stransi se vor duce catre acest proiect, dar si pentru cercetarea unor subiecte controversate din istorie, inclusiv cercetari genealogice. Va multumim din suflet!
DONATI prin PAYPAL:
DONATI prin CONT BANCAR (ING BANK):
- Cont LEI: RO53INGB0000999917643869
- Titular: ASOCIATIA GENIA - GENEALOGIE SI ISTORIE CUI:51669957
- Email: contact@genia.ro
- Nr.inregistrare Min.Justitiei: 1036/A/2025
Cancanul a început ca un dans atât pentru bărbați, cât și pentru femei – și niciunul dintre ei nu era îmbrăcat în mod obraznic. Cancanul își are originea în sălile de dans ale clasei muncitoare din Montparnasse, în Parisul anilor 1830, unde a fost cunoscut pentru prima dată sub numele de chahut (care înseamnă „agitație”). Era pentru bărbați și femei, care dansau în cvartete, șocând societatea politicoasă prin contactul corporal pe care îl permitea între cupluri. În timpul unei vizite la Paris, poetul german Heinrich Heine (1797-1856) a numit chahut-ul o „rucoteală satanică”.
