Averea diavolului: misterul colosalei averi a fostului domnitor al Moldovei, Mihail Sturdza Vodă

Mihail Sturdza a fost un faimos domn al Moldovei între 1834 şi 1849. Cât timp a fost domnitor, în cei 15 ani de ocârmuire, el şi-a sporit enorm averea, care oricum nu era deloc mică, înainte de a ajunge în fruntea Moldovei.

După ce-a fost înlăturat de pe tron, Mihail Sturdza s-a stabilit la Paris, în palatul de pe strada Varenne. El şi-a făcut ca ţel redobândirea, cu ajutorul banilor şi al relaţiilor, a tronului Moldovei. Sturdza a apreciat că momentul pentru a acţiona în vederea recâştigării tronului s-a ivit în 1858. În toiul luptei pentru Unire, în febra pregătirilor pentru alegerea domnului în Moldova, el s-a întors în ţară, în calitate de candidat al taberei antiunioniste. Împărţind bani în dreapta şi în stânga, a reuşit să-şi atragă un număr de partizani – prea puţini însă pentru a dobândi vreo şansă reală, mai ales că îl concura propriul său fiu, Grigore Sturdza.

În aşteptarea unor vremuri mai bune, Mihail Sturdza s-a reîntors la Paris. El îşi administra cu aceeaşi aviditate pământurile şi imobilele pe care le poseda în diverse ţări europene. În 1871, venitul său anual a ajuns la 735.000 franci.

Mihail Sturdza s-a preocupat, totodată, să-şi asigure şi „relaţii utile”. Din a doua sa căsătorie, cu Smaranda Vogoride, se născuse, în 1848, o fată, Maria Sturdza, pe care a căsătorit-o cu prinţul Konstantin Gorceakov, fiul lui Alexandru Gorceakov, puternicul ministru de Externe al Imperiului Rus între anii 1856-1882.

Când a încetat din viaţă, la 8 mai 1884, Mihail Sturdza a lăsat în urma sa, nu numai o avere colosală, ci şi o familie lacomă, ai cărei membri s-au încăierat pentru moştenire, declanşând un lung şi răsunător proces. Din prima căsătorie cu Safta Rosetti, de care divorţase înainte să devină domn, Mihail Sturdza a avut doi fii – Dimitrie Sturdza (născut în 1817) şi Grigore (născut în 1821) – amândoi îmbătrâniţi înainte de a intra in posesia moştenirii. Dimitrie Sturdza, om liniştit, şters, fără pretenţii politice, se stabilise şi el în Franţa.

Cel de-al doilea, Grigore, „copilul teribil”, a avut o viaţă deosebit de aventuroasă. A fost într-o vreme general turc (sub numele Muhlis paşa), şi a încercat în 1858, să ajungă pe tronul Moldovei, iar mai târziu a fost, în câteva rânduri, deputat şi senator. Ros de ambiţii politice avea nevoie de bani, de cât mai mulţi bani pentru a şi le realiza. Cu atât mai mult cu cât la moartea părintelui său era plin de datorii.

Averea evaluată la aproape 50 milioane franci lăsată de Mihail Sturdza îi atrăgea pe toţi moştenitorii ca un magnet. Exista, fireşte, un testament, alcătuit la 1850 şi modificat în mai multe rânduri. Conform clauzelor sale, cel mai vitregit era Grigore Sturdza, pe care tatăl său nu-l iertase pentru concurenţa făcută în 1858 la tronul Moldovei.

O serie de moşii din Moldova, precum şi palatele de la Paris şi Baden-Baden menţionate în testament nu aparţineau fostului domn, ci soţiei sale, Smaranda Sturdza, şi ca atare au fost tăiate de pe lista bunurilor ce urmau să se împartă între moştenitori. În total, averea care aparţinea exclusiv Smarandei se ridica la peste 13 milioane franci. O altă sumă, după unii autori circa 3 milioane – o dăruise Mihail, încă pe când trăia, primului fiu Dimitrie.

Sosit la Paris imediat după moartea tatălui său, Grigore Sturdza a apreciat că fusese frustrat de drepturile sale legitime, neprimind decât o moştenire în valoare de aproximativ 7 milioane franci (câteva moşii în Moldova şi aproape 4 milioane în bani lichizi), mai ales că îl chinuia o întrebare care avea să revină obsedantă de-a lungul anilor: oare averea fostului domn nu fusese în realitate mult mai mare? După calculele lui Grigore Sturdza, ţinând seama de veniturile şi cheltuielile tatălui său, averea acestuia, în momentul morţii, ar fi trebuit sâ se cifreze la 112 milioane de franci sau chiar la 122 de milioane de franci. De la 50 la 120 milioane – diferenţa era enormă. Unde dispăruse restul? Desigur, după părerea lui Grigore, sustraşi de ceilalţi moştenitori, în parte chiar cu concursul tatălui, care dorea să-şi pedepsească fiul prea independent.

Cu această convingere, Grigore a început acţiunea prin justiţie, mai întâi în Franţa, în august 1884, el înaintând o reclamaţie la parchetul departamentului Sena. Investigaţiile întreprinse au dus la concluzia că o parte a averii s-ar fi aflat la văduva lui Mihail.

Dar la 8 mai 1885, exact la un an după dispariţia soţului său, Smaranda a murit subit în palatul din Baden-Baden. Ce s-a petrecut în orele şi zilele ce au urmat decesului nu se poate şti cu certitudine. S-a presupus că Maria Gorceakov, fiica Smarandei, aflată acolo, şi-ar fi însuşit valori considerabile. S-a zvonit despre „spargeri de ziduri şi de lăzi”, despre aducerea de lăcătuşi din Paris şi din Baden pentru a deschide tezaure ascunse şi mai ales despre un chimir, purtat de defunctă asupra sa, care ar fi conţinut chitanţele unor valori considerabile.

După cum era de aşteptat, prin testamentul său, întocmit în 1884, Smaranda n-a lăsat nimic lui Grigore, fiul Saftei. Acesta, deşi trecut de respectabila vârstă de 60 ani, şi-a consacrat toată energia şi imaginaţia – calităţi ce nu-i lipseau – găsirii comorilor ascunse. Cercetările sale rămânând, însă, fără rezultat, a acceptat, în februarie 1886, să încheie cu rudele mai favorizate un pact de familie: a primit un „mic cadou” de 1.500.000 franci, angajându-se, în schimb, să nu mai sâcâie pe nimeni cu pretenţiile sale şi recunoscând că nu avea niciun drept la partea de avere ce aparţinuse Smarandei.

Au mai urmat o serie de procese în Franţa şi în România, prin care Grigore se încăpăţâna să ceară părţilor despăgubiri. După 13 ani de cercetări şi procese, Grigore câştigase suma de 5 milioane franci, dar cheltuielile cu taxe şi avocaţi se ridicau la 4 milioane şi jumătate franci.

La 12 ianuarie 1901, în vârstă de 80 ani, Grigore Sturdza a murit subit. A lăsat în urma lui o avere grevată în mare măsură de datorii şi o droaie de copii nelegitimi, dar recunoscuţi, fiecare aşteptându-şi partea…

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.