Orgoni Crystal

 
Orgoni Crystal

 

Au văzut militarii germani în Oceanul Atlantic un Tylozaur (adică un monstru marin gigantic, ce a dispărut în urmă cu 160 de milioane de ani)?

1543

blankÎn primul război mondial, un submarin german U-28 avu parte de o întâlnite terifiantă. Iată ce consemna căpitanul Forstner în jurnalul de bord al submarinului:

“La 30 iulie 1915, submarinul nostru U-28 a torpilat în Atlanticul de Nord vaporul britanic Iberia. Vasul, lung de circa 180 m, s-a dus repede la fund, cu pupa înainte. Adâncimea atingea în acele locuri câteva mii de metri. La 25 de secunde după scufundare, nava a explodat la o adâncime pe care am apreciat-o la aproximativ 1000 m. Puțin după aceea, din valuri a țâșnit o coloană de apă conținând sfărâmăturile vaporului și, printre ele, un animal marin uriaș.

U-28 staționa la suprafață și pe puntea de comandă eram șase oameni: eu, doi dintre ofițerii de gardă, șeful mecanicilor, secundul și timonierul. Am privit uluiți ciudățenia, dar n-am avut timp să o fotografiem, căci după 10-15 secunde a căzut înapoi, făcându-se nevăzută sub apă. Animalul, lung de peste 20 metri, semăna cu un crocodil gigantic, având patru labe înotătoare puternice și un cap lung, ascuțit”.

Un crocodil în Atlanticul de Nord? Având asemenea dimensiuni? Fusese desigur un rechin mare, un pește spadă sau o orcă (balenă ucigașă) – au explicat naturaliștii germani. Îmbătat de victorie, echipajul a avut halucinații – au adăugat zoologii americani. Niciuna dintre ipoteze nu rezistă însă unei analize logice:

1) Rechinii, peștii spadă și orcile au o formă total diferită de cea a unei șopârle și nu ating decât jumătate din lungimea animalului vânat de U-28;

2) O halucinație colectivă este ultimul lucru de care poate fi suspectat echipajul unui submarin, ce nu ar supraviețui unui fenomen de acest gen. Submersibilele sunt nave pretențioase și sensibile; orice manevră greșită le poate distruge cu o iuțeală fatală pentru cei de la bord și niciun om serios nu poate admite viziunea unui submarin condus de ofițeri cărora li se năzăresc crocodili sau șerpi marini în plin război mondial;

3) Este puțin probabil ca un căpitan din Kriegsmarine să fi scris o minciună sfruntată în jurnalul de bord al navei sale, cu riscul de a ajunge într-un batalion de marș, unde avea toate şansele să înceteze de a mai exista după o săptămână de front.

Dar atunci ce era oare monstru zărit în 1915? Acum aproape 160 milioane de ani, în mezozoic, trăiau în oceanele planetei noastre uriașii Tylozauri (Tylosaurus). Semănau cu niște crocodili obișnuiți, dar atingeau 20 metri lungime, aveau labe înotătoare ca ale broaștei țestoase, iar de-a lungul șirei spinării, până în vârful cozii, li se întindea o creastă dințată ca a tritonului.

Ar fi posibil ca această specie sau una asemănătoare să supraviețuiască până astăzi în adâncurile oceanului? Desigur, faptul este neobișnuit, dar nu improbabil.

Orgoni Crystal