„Urme lăsate de degete pe o suprafaţă şi care servesc la identificarea autorului unei infracţiuni” – cam aceasta este definiţia clasică a cuvântului „amprente”. Şi totuşi, oamenii de ştiinţă au încercat să afle care este definiţia exactă şi la ce ne foloseşte cu adevărat amprentarea.
Spre deosebire de majoritatea cutelor şi ridurilor de pe faţă şi alte zone ale corpului nostru, care apar în timp în urma acţiunilor de întindere şi presare a pielii, amprentele nu sunt rezultatul unor acţiuni repetate de mişcare sau frecare. Nimeni, nici măcar gemenii nu au aceleaşi amprente. Fiecare dintre noi ne naştem cu un set unic de amprente, deşi specialiştii nu ştiu nici acum cu exactitate la ce ne folosesc acestea.
Unul dintre scopuri ar putea fi explicat prin faptul că amprentele ne îmbunătăţesc simţul tactil. Fiecare deget şi amprenta digitală specifică are semnificaţia lui generală, însă dintre toate amprentele degetelor, cea a degetului mare este şi cea mai importantă. Modalitatea în care amprentele sunt concepute presupune dispunerea unor riduri foarte fine în stratul de piele principal din vârful degetelor. Amprentele prezintă trei tipuri de trăsături diferite: arcuite, circulare şi spiralate. Tiparul amprentelor este codat sub suprafaţa pielii, iar forma acestuia nu poate fi distrusă de leziuni superficiale ale pielii.
Amprentele unei persoane se formează încă din faza embreionară, respectiv până în cea de 17-a săptămână de sarcină amprentele fetusului sunt deja formate definitiv. Unicitatea amprentelor a fost recunoscută în urmă cu două milenii şi este cercetată de mai bine de două sute de ani. Un nou tip de computer teoretic poate însă descrie cum par să se creeze modelele, începând cu cea de-a zecea săptămână de gestaţie, când un fetus are dimensiunea de aproximativ 88 de milimetri lungime.
Într-un studiu recent, cercetătorii au verificat ipoteza că amprentele stimulează simţul tactic prin mai multe experimente efectuate cu ajutorul unor degete artificiale cu senzori. Astfel, ei au comparat nivelul de intensitate al stimulilor şi au descoperit că, atunci când ating o suprafaţă tare, degetele „normale” produc vibraţii de aproape o sută de ori mai puternice decât degetele confecţionate din gumă sau din materiale mai moi.
Specialiştii de la Şcoală Normală Superioară din Paris au explicat că aceste vibraţii crescute ne asigura capacitatea de a „simţi” anumite tipuri de materiale, mai exact le putem diferenţia cu ochii închişi pe categorii – de exemplu haine confecţionate din lână sau nylon ori putem să ştim ce fel de produse şi obiecte atingem cu ajutorul nervilor din epidermă.
Conform specialiştilor, aceste teste demonstrează că nu doar sistemul nervos („software”) joacă un rol important în observarea mediului înconjurător prin simţul tactil, dar în special caracteristicile fizice individuale („hardware”) asigura acurateţea informaţiilor obţinute prin simţuri, iar amprentele sunt o componentă indispensabilă a sistemului de „detectare” a realităţii prin atingere. Deocamdată, cercetările nu explică unicitatea amprentelor sau de ce acestea sunt dispuse în vârtejuri eliptice. Specialiştii sugerează totuşi că aşa-zisele bucle se formează întotdeauna în urma presării cutelor pe o suprafaţă perpendiculară, indiferent de orientarea amprentelor sau de poziţionarea persoanei respective.
Desigur, putem considera că un rol mai special, tot mai vehiculat ca măsură de securitate, este includerea amprentării în setul de parametri de identificare biometrica – amprenta digitală fiabilă, iris-ul ochiului, lobul urechii, ADN-ul etc.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
„Urme lăsate de degete pe o suprafaţă şi care servesc la identificarea autorului unei infracţiuni” – cam aceasta este definiţia clasică a cuvântului „amprente”. Şi totuşi, oamenii de ştiinţă au încercat să afle care este definiţia exactă şi la ce ne foloseşte cu adevărat amprentarea.
