Incredibila poveste a unui zgârcit; deşi putred de bogat, se hrănea cu pâine uscată

2.518 vizualizari

avar2În toamna anului 1852, ziarele londoneze relatau despre moartea lui John Camden Neild, un faimos avar care a murit la vârsta de 72 de ani. Conform datelor sale biografice, şi-a făcut studiile la Cambridge, devenind avocat; într-un cuvânt a pornit ca un om cumsecade. Când a împlinit treizeci şi patra de ani, a moştenit de la taică-său o avere uriaşă de 250 000 de lire.

După moştenire şi-a schimbat cariera în cea de avar., transformându-se într-un zgârcit cum scrie la carte: nu-i plăcea să-şi achite datoriile, se tocmea pentru fiecare părăluţă, nu făcea nimănui niciun serviciu, şi nu era cu adevărat fericit decât atunci când obţinea ceva pe gratis. Odată, iarna, călătorea într-un poştalion, împreună cu nişte oameni sărmani. În timp ce se schimbau caii, călătorii au intrat în cârciumă să se încălzească cu un păhărel de brandy; economul domn, însă, dârdâia mai departe în trăsură. Celorlalţi li s-a făcut milă de el, şi adunând mână de la mână i-au luat şi „sărmanului domn” un păhărel de băutură, pe care i l-au trimis ca să se dezmorţească şi el. „Sărmanul domn” a mulţumit frumos şi l-a băut.

Ca orice zgârcit pur-sânge se trata şi pe sine însuşi de parcă ar fi fost un concurent în afaceri. Nu mânca decât nişte pâine uscată, ouă tari şi puţin lapte. Dormea pe scândura goală, iar pentru spălat nu-şi îngăduia decât o cojiţă de săpun. Nu permitea să i se perie hainele fiindcă postavul s-ar fi tocit mai repede.

În anul 1828 l-a ajuns o mare nenorocire: pe neaşteptate i-au scăzut acţiunile. În disperarea lui s-a răzbunat tot pe el însuşi: şi-a tăiat beregata. Ar fi murit de hemoragie dacă o anume dnă Neal, soţia unui chiriaş de-al său, nu i-ar fi sărit în ajutor ca să-l salveze pentru anii ce-i mai avea de trăit în zgârcenie.

Toate acestea n-ar fi fost încă suficiente ca să ajungă în rubricile ziarelor; se mai găseau in Anglia destui avari asemănători. Adevărata surpriză s-a produs la deschiderea testamentului său. A ieşit la iveală că Neild a sporit averea rămasă de la tatăl său până la fabuloasa sumă de 500 000 de lire, bani pe care i-a lăsat moştenire reginei Victoria. N-a cerut nicio recompensă, în schimb a rugat-o pe regină să primească suma şi să o întrebuinţeze în scopurile ei personale. Victoria, cum era de aşteptat, a acceptat moştenirea. I-a făcut bătrânului avar o înmormântare ca lumea, a renovat biserica, lăsată în paragină, de pe moşia lui şi i-a fixat o pensie viageră acelei doamne Neal, care a salvat viaţa bravului domn, dându-i astfel bătrânului posibilitatea să se înfrupte, încă un sfert de veac, din plăcerile economiei, sporindu-şi averea.