Pe 4 martie 1946, în Araçariguama, Brazilia, Joao Prestes Filho s-a întors acasă de la pescuit. În timp ce era singur și făcea duș, a fost lovit de o lumină orbitoare și de o căldură extremă. El a suferit arsuri grave, localizate, de gradul trei – în principal pe față, mâini, gât și picioare. Ciudat, părul și hainele lui erau neatinse și nu se simțea niciun miros de ars. Carnea lui a început să se lichefieze și să se decojească, părându-se că se topea ca untul.
Joao a murit în decurs de 9 ore, fără a exista pagube provocate de incendiu și fără a găsi substanțe inflamabile. Leziunile pielii semănau cu efectele radiațiilor sau ale expunerii la energie mare. Organele interne se pare că erau intacte, dar carnea i s-a desprins. Autopsia nu a avut dovezi de funingine sau traume termice tipice în împrejurimi.
În folclorul brazilian, există legenda lui Boitatá – un șarpe/spirit de foc despre care se spune că orbește sau ucide intrușii cu lumina sa. Localnicii au legat moartea lui Joao de acest mit datorită existenţei unor arsuri interne fără flacără externă, iar ultimul său țipăt a fost „Lumina! Lumina!”
Teorii:
1) Sistem de propulsie OZN: Energie asemănătoare radiațiilor, fără a arde mediul înconjurător.
2) Combustie umană spontană: improbabilă, din cauza progresiei rapide și a arsurilor externe.
3) Reacție psihosomatică: Nu explică leziunile fizice.
4) Energie neconvențională: Posibil microunde, laser sau radiații ionizante.
Moartea lui Joao a rămas nerezolvată. Cazul se prezintă ca un mister tulburător, posibil paranormal sau tehnologic.











