Boala focului, sau cum era considerată o boală drept posesiune diabolică
În Evul Mediu, uneori, era ingerată pâine de secară infestată de un parazit, claviceps purpurea, o ciupercă ce a fost numită mai târziu ergotină. Aceasta este, în realitate, o otravă puternică. Culoarea secarei sau a grâului are o nuanţă violacee, amintind de pintenul cocoşului. Consecinţele asupra sănătăţii sunt dramatice: necroze, vene şi artere astupate, cangrene. Membrele se înnegreau şi se desprindeau de trup. Ţăranii care ingerau accidental această substanţă toxică începeau să delireze şi se zvârcoleau de durere. Aceştia erau acuzaţi că sunt posedaţi de diavol sau sunt leproşi, cu toate implicaţiile teribile pe care le genera acest lucru din cauza superstiţiilor de atunci. Călugării amputau membrele şi le puneau la dispoziţie handicapaţilor cârje.
Această boală era numită boala focului sau focul Sfântului Antoniu. Sfântul suferise toată viaţa lui de probleme de aceeaşi natură: convulsii, arsuri, halucinaţii, insomnii care generau lupte cu diavolul, din care el ieşea învingător. Se trata cu carne de porc, cu vin, cu pomezi pe bază de untură de porc şi cu plante. Dar abia la sfârşitul secolului al XVIII-lea, abatele Tessier a demonstrat clar, hrănind animale cu ea, că secara infestată era responsabilă de epidemiile de focul Sfântului Antoniu. Ultima epidemie a avut loc în 1926, în Rusia, din cauza foametei, care-i obligase pe oameni să mănânce alimente contaminate.
DECLINARE DE RESPONSABILITATE: Conținutul prezentat în unele din articolele noastre este destinat exclusiv divertismentului sau informării. Ele explorează teorii speculative din domeniul ufologiei și cercetării paranormale. Deși ne putem baza pe fapte istorice, ipoteze publicate, zvonuri sau chiar ficțiune, cititorii nu ar trebui să interpreteze nicio parte a conținutului ca informație factuală sau definitivă, unele idei rămânând nedemonstrate de știința tradițională. Vă rugăm să le citiţi cu responsabilitate. Site-ul nu își asumă nicio responsabilitate pentru eventualele pierderi sau prejudicii rezultate din utilizarea informațiilor sau din deciziile luate de cititori în baza articolelor publicate.
În Evul Mediu, uneori, era ingerată pâine de secară infestată de un parazit, claviceps purpurea, o ciupercă ce a fost numită mai târziu ergotină. Aceasta este, în realitate, o otravă puternică. Culoarea secarei sau a grâului are o nuanţă violacee, amintind de pintenul cocoşului. Consecinţele asupra sănătăţii sunt dramatice: necroze, vene şi artere astupate, cangrene. Membrele se înnegreau şi se desprindeau de trup. Ţăranii care ingerau accidental această substanţă toxică începeau să delireze şi se zvârcoleau de durere. Aceştia erau acuzaţi că sunt posedaţi de diavol sau sunt leproşi, cu toate implicaţiile teribile pe care le genera acest lucru din cauza superstiţiilor de atunci. Călugării amputau membrele şi le puneau la dispoziţie handicapaţilor cârje.
