În analele istoriei, există nenumărate narațiuni care sfidează înțelegerea, povești care par să provoace limitele înțelegerii umane. O astfel de naraţiune este cea a Karolinei Olsson, adesea denumită „fata care a dormit 32 de ani consecutiv”. Este o poveste care i-a lăsat nedumeriți atât pe medici, cât și pe istorici.
Karolina Olsson, născută pe 29 octombrie 1861, a fost o femeie suedeză care se presupune că a rămas în „hibernare” între 1876 și 1908 (timp de 32 de ani). Se crede că acesta este cel mai lung timp în care cineva a trăit în acest mod, trezindu-se apoi fără alte consecinţe medicale.
Ca şi copil, Karolina a dus o viață tipică alături de cei patru frați ai ei, pe insula suedeză Okno. Viața lor, deși simplă, a fost plină de bucurii și lipsită de orice problemă de sănătate. Cu toate acestea, în iarna lui 1876, un accident nefericit a pus în mișcare o serie de evenimente care au dus-o pe Karolina în analele istoriei medicale. Într-o zi înghețată de februarie a anului 1876, Karolina, în vârstă de 14 ani, a suferit o accidentare la cap după ce s-a răsturnat și a căzut pe gheață în timp ce se întorcea de la școală. Tânăra s-a retras la culcare în acea seară, probabil pentru a-și reveni. Cu toate acestea, dimineața zilei de 23 februarie a marcat începutul unui somn lung de 32 de ani (11.730 de zile) pentru Karolina, un somn din care fata nu se va trezi decât până ce a împlinit vârsta de 46 de ani.
Familia Olsson, deși săracă, a reușit să adune fonduri pentru a solicita asistență medicală pentru Karolina. Însă, starea Karolinei i-a lăsat nedumeriți pe medici, care s-au străduiau să stabilească dacă era o comă sau cu totul altceva. De obicei, stările asemănătoare comei sunt induse imediat după un incident traumatic. Cu toate acestea, reacția întârziată a Karolinei i-a nedumerit pe medici. Mai mult, starea ei fizică prezenta mai multe întrebări decât răspunsuri. În ciuda faptului că se afla într-o stare aparent latentă, corpul Karolinei prezenta semne de homeostazie – nu a slăbit, iar părul și unghiile au încetat să mai crească. Acest lucru i-a determinat pe medici să creadă că Karolina se afla într-o fel de stare de „animație suspendată”.
În anul 1882, după 6 ani de somn neîntrerupt al Karolinei, familia Olsson a decis să o mute pe fată în orașul Oskarshamn, pentru tratament medical avansat. Medicii din oraș, folosind terapie cu electroșocuri, au încercat să o trezească pe Karolina din somnul prelungit. În ciuda eforturilor lor, starea Karolinei a rămas neschimbată și a fost externată o lună mai târziu, cu diagnosticul de „demență paralitică”, o formă de paralizie legată de demență.
În ciuda stării sale fizice, Karolina a arătat semne de conștientizare cognitivă. Familia ei a observat-o că răspundea la evenimentele emoționale din jurul ei, inclusiv la moartea unuia dintre frații ei, în ciuda faptului că rămânea într-un somn adânc. Acest lucru a condus la credința că Karolina se afla într-o stare de somn profund sau comă, mai degrabă decât într-o stare vegetativă.
Într-o întorsătură a evenimentelor care poate fi descrisă doar ca una miraculoasă, Karolina Olsson s-a trezit din somnul ei de 32 de ani în 1908, la vârsta de 46 de ani. În ciuda trecerii a 3 decenii, ea nu părea cu nicio zi mai în vârstă de 14 ani, ceea ce i-a derutat și mai mult pe cei familiarizați cu cazul ei.
După trezire, Karolina a susținut că nu a avut nicio amintire despre cei 32 de ani petrecuți în somn adânc. Vestea trezirii ei s-a răspândit rapid, atrăgând atenția reporterilor, a medicilor și a publicului, toți dornici să afle mai multe despre povestea ei. În ciuda circumstanțelor extraordinare, Karolina a dus o viață remarcabil de sănătoasă după trezire, decedând la 5 aprilie 1950, la vârsta de 89 de ani.
Povestea Karolinei Olsson continuă să-i mire şi acum pe medici și pe istorici. În ciuda investigațiilor ample și a numeroaselor teorii, nu există nicio explicație definitivă pentru somnul ei de 32 de ani. Povestea ei servește ca un reper pentru misterele corpului uman și natura enigmatică a somnului.
