
Una dintre cele mai răspândite „zile întunecate” din istorie a venit în estul Canadei și Noua Anglie pe 10 noiembrie 1819. Pe 8 noiembrie avusese loc o ploaie torențială, care a lăsat în urmă un reziduu funingine. Apoi, la Montreal:
* În dimineața zilei de marți, 10 noiembrie, nori denși au acoperit din nou cerul și s-au schimbat rapid de la un verde intens la un negru ca smoala, iar Soarele, când se vedea ocazional prin ei, era uneori de o culoare maro închis sau galben nepământean, și din nou portocaliu strălucitor, și chiar roșu-sângeriu… Ziua a devenit aproape la fel de întunecată ca noaptea, întunericul crescând și scăzându-se intermitent. La prânz, luminile au trebuit aprinse în tribunal, în bănci și în birourile publice ale orașului. Toată lumea era mai mult sau mai puțin alarmată…
* Pe la mijlocul după-amiezii, o mare masă de nori părea să se năpustească brusc asupra orașului, iar întunericul s-a transformat în cel al nopții. A urmat o pauză și o liniște de un moment sau două, apoi unul dintre cele mai mari fulgere văzute vreodată a ţâşnit brusc, însoțit de un bubuit de tunet care părea să zguduie orașul din temelii…
* Apoi a venit o ploaie ușoară de aceeași natură ca cea de acum două zile… A venit o altă năvălire de nori și o altă străfulgerare vie, care a fost văzută lovind turla vechii biserici parohiale franceze. Un moment mai târziu a venit punctul culminant al zilei. Fiecare clopot din oraș a sunat brusc alarma de incendiu, iar cetățenii înspăimântați s-au repezit din casele lor pe străzi… A venit adevărata noapte, iar când s-a luminat zorii dimineții, totul era luminos și clar, iar lumea era la fel de naturală ca înainte.
Textura ciudată a ploii sugerează o erupție vulcanică îndepărtată sau un incendiu de pădure – explicația obișnuită pentru zilele întunecate. Însă furtuna electrică care o însoțește sugerează ceva mai mult decât fum. Meteorologii nu știu încă prea multe despre efectele unor astfel de nori de fum și cenușă asupra vremii.
Sursa: „Scientific American”, 44:329 / 21-05-1881











