De ce nu am văzut încă extratereştri? Răspunsul este evident…

Paradoxul Fermi pune întrebarea: dacă există viață în afara sistemului nostru solar, atunci de ce nu o vedem? Mă gândesc la asta de ceva vreme și cred că unele dintre soluții sunt destul de evidente, dar poate aș avea nevoie de niște corecturi. Soluțiile actuale de care știu sunt:

1) Ipoteza pădurii întunecate, care afirmă că Universul este în mod inerent ostil, și, prin urmare, nimeni nu se expune.
2) Ipoteza Marelui filtru, care spune că majoritatea civilizațiilor extraterestre dispar înainte de a putea ajunge la un nivel tehnologic adecvat călătoriilor spaţiale. Deşi viaţă extraterestră s-ar putea să existe în întregul Univers, totuşi aceasta nu a ajuns la un nivel de dezvoltare pe care s-o putem detecta.

Şi totuşi… o întrebare pe care o am este aceea dacă metodologia SETI este defectuoasă. Am putea detecta propriile noastre transmisii radio dacă ar trebui să călătorească prin spațiul interstelar? Mă întreb dacă nu cumva am subestimat efectele radiațiilor ionizante din afara sistemului nostru solar. Chiar dacă am primi un semnal radio de pe o altă planetă, aceasta ar fi suficient de intactă pentru a o recunoaște?

Pe de altă parte, în prezent nu deținem telescoape care să poată observa exoplanetele (e adevărat că s-au făcut câteva fotografii ale lor, dar acesta reprezintă un eveniment astronomic spectaculos şi foarte rar). De obicei, putem detecta scăderi ale luminozității stelelor din jurul exoplanetelor și putem face presupuneri despre chimia atmosferei lor. Există şi ideea detectării semnăturilor chimice care arată o poluare efectuată de o civilizație extraterestră ajunsă la un anumit grad de dezvoltare. Dar şi aceasta este o presupunere, pentru că poluarea chimică s-ar putea să nu existe pentru civilizații superioare care ar fi urmat o cale evolutivă diferită.

Cea mai evidentă întrebare este de ce nu ne-au vizitat încă extratereştrii. Cred că răspunsul clar este că, din punct de vedere tehnic, nu este fezabil să se facă acest lucru. Chiar dacă este așa, riscul depășește cu mult recompensa. Chiar și la 10% din viteza luminii, parcurgerea oricărei distanțe este o investiție de timp nebună. Călătorii interstelare prin găuri de vierme? Poate… dar s-ar putea să nu fie posibile din punct de vedere tehnic și la scară macro. Cât priveşte aşa-zisele „sfere Dyson” (structuri masive detectabile) cred că ar fi naiv să credem că ele ar putea fi realizate.

Mă întreb dacă nu mai degrabă am putea comunica altfel cu extratereştrii, la distanţă. Dacă creierul nostru funcționează ca niște „radiouri cuantice”, atunci poate am putea comunica cu extratereștrii, dar asta e doar imaginaţia mea. De ce nu am văzut încă extratereștri? Răspunsul este evident…