Windigo, o creatură humanoidă gigantică (de 4,5 metri înălţime), păroasă şi urât mirositoare
Windigo este o creatură mitică întâlnită în tradiţiile triburilor dialectelor Algonquin, în nordul Statelor Unite şi Canada – cele mai notabile fiind inuiţii („Mâncători de carne vie”), Ojibwa, Anishnabi şi Cree. Înfăţişarea acestor creaturi diferă oarecum de la trib la trib, dar în general poveştile descriu o creatură humanoidă gigantică, păroasă, urât mirositoare cu gust pentru carnea umană. În general, creaturile Windigo sunt considerate a fi canibali răuvoitori şi în unele subtraditii se spune că deţin o putere supranaturală. Există variate explicaţii posibile pentru apariţia unei astfel de creaturi în folclorul americanilor nativi şi ei nu se complică pur şi simplu cu poveşti cu „sperietori de om” doar pentru a înspăimânta membrii tineri ai tribului. Windigo a fost probabil creat din teamă de foamete datorată iernilor grele pe care le-au îndurat. Prairieghosts.com are o bună descriere pentru Windigo:
Indienii inuiţi din zonă îi dădeau creaturii diverse nume, inclusiv Windigo, Witigo, Witiko şi Wee-Tee-Go, dar fiecare dintre aceste nume era, pe scurt, tradus cu semnificaţia de „duh rău ce devorează omenirea”. În jurul anilor 1860, un explorator german a tradus Windigo cu semnificaţia de „canibal” al triburilor de pe lăngă Marile Lacuri.
Versiunile americanilor nativi despre creatură vorbesc despre un duh gigantic, de peste 4,5 m înălţime, care a fost odată om, dar care s-a transformat într-o creatură prin folosirea magiei. Deşi toate descrierile despre creatură diferă puţin, în general se spune că Windigo are ochi ce strălucesc, colţi galbeni lungi şi limba mult prea alungită. Mulţi au pielea galben pământie, dar despre alţii se spune că sunt acoperiţi cu păr. Sunt înalţi, lungi şi subţiri şi sunt mânaţi de o foame îngrozitoare.
Un Windigo şi-a făcut apariţia de mai multe ori în apropierea unui oraş numit Rosesu, în nordul statului Minnesota, demult, din anii 1880 până în anii ’20. De fiecare dată când se raporta apariţia, urma o crimă neaşteptată şi, în final, creatura se făcea nevăzută… Chiar şi în ultimul secol, americanii nativi credeau puternic încă în Windigo. Unul dintre cei mai faimoşi vânători de Windigo a fost un indian Cree pe nume Jack Fiddler, el pretinzând că a ucis în viaţa lui 14 creaturi, deşi ultima sa vânătoare s-a finalizat cu închiderea lui până la vârsta de 87 de ani. În octombrie 1907, Fiddler şi fiul său, Joseph, au fost acuzaţi de moartea unei femei indiene Cree. Amândoi au pledat vinovaţi pentru crimă, dar s-au autoapărat susţinând câ femeia era posedată de duhul lui Windigo şi era la limita de o se transforma într-unui definitiv. În conformitate cu declaraţia lor, ea trebuia să fie ucisă înainte de a omorî alţi membri ai tribului.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Windigo este o creatură mitică întâlnită în tradiţiile triburilor dialectelor Algonquin, în nordul Statelor Unite şi Canada – cele mai notabile fiind inuiţii („Mâncători de carne vie”), Ojibwa, Anishnabi şi Cree. Înfăţişarea acestor creaturi diferă oarecum de la trib la trib, dar în general poveştile descriu o creatură humanoidă gigantică, păroasă, urât mirositoare cu gust pentru carnea umană. În general, creaturile Windigo sunt considerate a fi canibali răuvoitori şi în unele subtraditii se spune că deţin o putere supranaturală. Există variate explicaţii posibile pentru apariţia unei astfel de creaturi în folclorul americanilor nativi şi ei nu se complică pur şi simplu cu poveşti cu „sperietori de om” doar pentru a înspăimânta membrii tineri ai tribului. Windigo a fost probabil creat din teamă de foamete datorată iernilor grele pe care le-au îndurat. Prairieghosts.com are o bună descriere pentru Windigo:
