Un secret din antichitate, ascuns în timpurile moderne: Sirius este steaua-pereche a Soarelui nostru!

2.819 vizualizari

Am fost şi suntem în continuare minţiţi în legătură cu spiritualitatea și istoria noastră. Iar adevărul a rămas ascuns chiar în fața ochilor noștri. Se ştie că majoritatea stelelor din Universul nostru sunt stele binare, iar Soarele nostru n-ar trebui să facă excepție. Există dovezi pentru asta peste tot. Dar totul este ținut ascuns de noi.

Anticii au știut că destinul omului era controlat de stele, în special de o singură stea: Sirius, steaua câinelui. În culturile antice, fără legături aparente între ele, steaua Sirius era asociată fie cu un lup, fie cu un câine. În China antică, steaua era identificată cu un lup ceresc. În Chaldea antică (actualul Irak), steaua era cunoscută sub numele de „Steaua-câine care ne conduce”. În Asiria și Akkadia, se spunea că este „Câinele Soarelui”. Mai multe triburi indigene din America de Nord descriau Sirius ca pe un „câine care urmează oile de munte”, în timp ce indienii Cherokee împerechează Sirius cu steaua Antares, ca stea-gardian a „căii sufletelor”. Tribul Skidi din Nebraska cunoștea Sirius drept „steaua lupului”.

În lojile masonice, Sirius este cunoscută sub numele de „steaua în flăcări”, apărând în simbolistica francmasonică, ceea ce ne arată importanța sa maximă. În Coran, cartea sfântă a musulmanilor, în Sura 53 intitulată „Najim” („Steaua”), se vorbeşte despre Sirius: „El este Domnul lui Sirius” (53:48).

Sirius se găsește chiar și în filme. În „Harry Potter”, de exemplu, există personajul Sirius Black, care se transformă într-un câine.

În shintoism, religia japoneză, lucrurile sunt mai clare: Sirius este numit „al doilea soare”, şi, astfel, japonezii și-au aliniat templele lor în direcția lui Sirius.

Artefactele civilizațiilor antice au relevat faptul că Sirius a avut o importanță deosebită în astronomie, mitologie și ocultism. Școlile de mister consideră că Sirius este „steaua din spatele Soarelui nostru” și, prin urmare, adevărata sursă a puterii noastre solare. Dacă această căldură a Soarelui menține lumea fizică vie, Sirius este considerat a menține vie lumea spirituală.

Tribul Dogon din Africa știau încă din antichitate că există o stea însoțitoare pentru Sirius A (steaua principală), chiar dacă Sirius B nu a fost vizibilă cu ochiul liber până când a fost fotografiată de un telescop spațial mare în 1970. În timp ce oamenii de știință bănuiau de mult existența sa, încă din 1844, nimeni nu a putut confirma 100% ceea ce a fost speculat ca fiind o stea pitică albă mai mică decât Pământul. Dar dogonii din Africa nu numai că știau despre o stea invizibilă cu ochiul liber, dar stiau și ce tip de stea era.

Ei susţineau că Sirius B este compus dintr-un metal misterios, super-dens, numit sagala care ar fi mai greu decât tot fierul de pe Pământ. Ulterior, oamenii de ştiinţă au confirmat acest lucru: Sirius B este o stea pitică albă, o categorie de stele caracterizată prin densitate foarte mare. În cazul Sirius B, astronomii au estimat că un singur metru cub din materia sa cântărește aproximativ 20.000 de tone de pe Pământ.

În 1995, studiile gravitaționale au arătat prezența posibilă a unei stele pitice brune, orbitând în jurul lui Sirius A (un Sirius C), cu o perioadă orbitală de șase ani.

Conform unei cărţi apărute în anul 2004 şi intitulată „Patria Atlantidei”, putem afla că celebra civilizaţie a Atlantidei ar fi fost formată de zeul Poseidon, un extraterestru de pe Sirius, care s-ar fi îndrăgostit de o pământeancă. Poseidon (sau Xoah) era un cercetător sofisticat, aventuros, care trăia pe planeta Xylanthia din sistemul de stele Sirius; prin puterea telepatiei, el a comunicat cu o tânără fată de pe Pământ, numită Tua, şi, pentru ea, a parcurs 8 ani-lumină prin spaţiul cosmic pentru a ajunge pe Terra. Aici, Xoah şi Tua s-au iubit, s-au împreunat şi au început să creeze o nouă specie de oameni, care vor forma viitorul imperiu al Atlantidei. Să fie Xoah şi Tua – Adam şi Eva din Biblie?

Aşadar, e posibil ca Sirius să fie steaua-pereche a Soarelui nostru, dar acest fapt pare să fi fost șters din istoria modernă. Mai jos puteţi vedea o animaţie cum ar arăta sistemul Soare – Sirius: fiecare astru se roteşte în jurul orbitei proprii, dar cele două (Soarele şi Sirius) se rotesc şi în jurul unui punct gravitaţional comun.