Un mare mister: planeta noastră a sunat ca un clopot timp de 20 de minute, iar oamenii de ştiinţă nu ştiu de ce
Pe 11 noiembrie 2018 s-a întâmplat un fenomen ciudat şi inexplicabil pe Terra: instrumentele ştiinţifice au înregistrat unde seismice la mai mult de 15.000 de km depărtare, dar totuşi nimeni nu le-a simțit. Nu a fost vorba de niciun cutremur; de fapt, nimeni nu știe ce-a fost. Meteorit? Vulcan submarin? Test nuclear? Extratereștri? Nu știm…
Potrivit rapoartelor, undele seismice au apărut la aproximativ 25 de km de țărmurile unei insule franceze situată între Africa și Madagascar – Mayotte. Pe măsură ce undele se îndepărtau de insula Mayotte, senzorii seismici au început să fie activaţi în Zambia, Kenya și Etiopia. Dar nu s-au oprit acolo, deoarece au continuat să traverseze oceanele și, în cele din urmă, să fie înregistrate de oamenii de știință din Chile, Noua Zeelandă, Canada și chiar din Hawaii, la circa 15.000 de km depărtare.
În mod ciudat, undele au făcut ca planeta noastră să sune ca un clopot pentru mai mult de 20 de minute și, așa cum spuneam mai sus, niciun om nu a simțit fenomenul ciudat. Potrivit seismologului Universității din Columbia, Goran Ekstrom, a fost ca și cum planeta noastră a sunat ca un clopot, menținând un monoton de joasă frecvență, în timp ce se extindea.
Toate acestea lucruri sunt extrem de ciudate. Datorită tensiunilor eliberate din scoarța pământului, pulsurile de unde seismice identificabile radiază spre exterior, de unde se produce cutremurul. Oamenii de ştiinţă spun că primul semnal este menţionat ca fiind „unda primară” (undele P), care sunt cele mai rapide unde seismice şi, în consecinţă, primele care „sosesc” la o staţie seismică. Unda P se poate deplasa prin roci solide și fluide, cum ar fi apa sau straturile lichide ale pământului. După unda P, vedem așa-numita undă secundară (unda S). Aceste unde de frecvență înaltă au tendința de a se „răsuci” ceva mai mult. Undele S mișcă particule de rocă în sus și în jos. Apoi vin undele de suprafață care sunt mai lente şi mai adânci, și care pot să traverseze Pământul de mai multe ori.
Lucrul ciudat legat de evenimentul din 11 noiembrie 2018 este acela că nu au fost detectate unde primare sau secundare. Tot ce a fost înregistrat au fost unde de suprafață adânci și rezonatoare, care i-au luat prin surprindere pe experți. Ceea ce este mai ciudat este faptul că undele de suprafață nu s-au manifestat ca un cutremur, ci au luat forma unor frecvenţe muzicale.
Din 2008, cercetam si cautam adevarul in domenii precum istoria, religia sau metafizica. Am publicat peste 15.000 de articole; munca este imensa, dar si costurile aferente sunt foarte mari. Publicitatea Google Adsense nu acopera toate costurile, iar pentru a continua munca si proiectul, avem nevoie de ajutorul vostru. Orice donatie conteaza, indiferent de suma. Toti banii stransi se vor duce catre acest proiect, dar si pentru cercetarea unor subiecte controversate din istorie, inclusiv cercetari genealogice. Va multumim din suflet!
DONATI prin PAYPAL:
DONATI prin CONT BANCAR (ING BANK):
- Cont LEI: RO53INGB0000999917643869
- Titular: ASOCIATIA GENIA - GENEALOGIE SI ISTORIE CUI:51669957
- Email: contact@genia.ro
- Nr.inregistrare Min.Justitiei: 1036/A/2025
Pe 11 noiembrie 2018 s-a întâmplat un fenomen ciudat şi inexplicabil pe Terra: instrumentele ştiinţifice au înregistrat unde seismice la mai mult de 15.000 de km depărtare, dar totuşi nimeni nu le-a simțit. Nu a fost vorba de niciun cutremur; de fapt, nimeni nu știe ce-a fost. Meteorit? Vulcan submarin? Test nuclear? Extratereștri? Nu știm…
Toate acestea lucruri sunt extrem de ciudate. Datorită tensiunilor eliberate din scoarța pământului, pulsurile de unde seismice identificabile radiază spre exterior, de unde se produce cutremurul. Oamenii de ştiinţă spun că primul semnal este menţionat ca fiind „unda primară” (undele P), care sunt cele mai rapide unde seismice şi, în consecinţă, primele care „sosesc” la o staţie seismică. Unda P se poate deplasa prin roci solide și fluide, cum ar fi apa sau straturile lichide ale pământului. După unda P, vedem așa-numita undă secundară (unda S). Aceste unde de frecvență înaltă au tendința de a se „răsuci” ceva mai mult. Undele S mișcă particule de rocă în sus și în jos. Apoi vin undele de suprafață care sunt mai lente şi mai adânci, și care pot să traverseze Pământul de mai multe ori.
