Într-un orăşel din Germania s-au văzut pe cer figuri de vechi războinici şi nobili. Cine a proiectat o asemenea hologramă?

Într-o cronică aflată în Zentralbibliothek din Zurich şi care se referă la oraşul Zessenhausen, se relatează că în anul 1544 fuseseră văzute nişte semne pe Soare şi pe Lună; oamenii au început să se sperie temându-se că Dumnezeu voia să pedepsească pământul pentru păcatele sale. Apariţia acelor semne înfricoşătoare pe cer a fost precedată de un cutremur.

În acelaşi an, în ziua de 4 mai, între orele 4 şi 5 dimineaţa, numeroşi locuitori ai orăşelului german Phorzhaim au văzut o stea cu coadă lungă, mare cât o piatră de moară; steaua scotea scântei şi în cele din urmă a căzut în râu făcând să fiarbă apele acestuia. Nu era vorba despre un meteorit pentru că obiectul acela a ieşit mai apoi la suprafaţă cu un bubuit înfricoşător, s-a înălţat şi după un zbor scurt a coborât pe un câmp făcând să ardă totul în jur. Şi nu era vorba nici despre un fulger globular, pentru că la sfârşitul acelei peripeţii s-a ridicat de la sol zburând cu iuţeală spre slava cerului pentru a se uni din nou cu steaua cea mare; după care cele două obiecte ciudate au dispărut amândouă.

În mod ciudat, cronicile locale au ilustrat evenimentul, bine descris, cu o imagine rod al unei născociri năstruşnice: şi anume un balaur din a cărui coadă ieşea un jet de foc (în mod evident episodul a fost interpretat drept un semn de supărare a Necuratului al cărui simbol este balaurul).

După acele apariţii oamenii locului au mai văzut pe cer nişte miraje stranii: şi anume nişte figuri de vechi războinici şi de nobili care locuiseră pe acele meleaguri cu mult timp înainte, ca şi cum cineva s-ar fi amuzat să proiecteze pe cer nişte holograme stranii (fapt care revine încă o dată în cazuistica ufologică modernă).