Înainte de ivirea zorilor, în ziua de 26 noiembrie 1979, în jurul orei 4,00, Frank Fontaine a coborât să încălzească motorul automobilului, urmând să plece împreună cu prietenii săi; aceștia au coborât la scurt timp înspre mașină. Dar când cei doi se aflau la 150 de metri de vehicul, s-au oprit brusc, rămânând stupefiați de cele ce se petreceau în fața lor.
O sferă mare, ca făcută din ceață, a cuprins automobilul, din care numai spatele mai rămăsese vizibil, cu cele două lumini de poziție aprinse. Sfera măsura 2 – 3 metri în diametru și era constituită dintr-o „ceață” extrem de deasă, cu o strălucire diafană, ca și cum ar fi fost luminată de faruri de automobil extrem de puternice. Era o liniște totală.
La mijlocul acestei sfere mari, dar în exteriorul ei, se mișcau alte trei sau patru sfere mici, cu diametre de 30-40 centimetri fiecare. Acestea au intrat rapid în sfera mare, făcând corp comun cu ea. Deodată, sfera țâșni spre cer cu o viteză de necrezut şi dispăru. Cei doi prieteni alergară spre automobil – Frank Fontaine nu mai era acolo…
Dispariția celui răpit a durat o săptămână. Ambii martori au fost interogați de jandarmerie și de alte autorități, existând bănuiala directă că și-ar fi asasinat prietenul. Dar, în dimineața de 3 decembrie 1979, la aceeași oră de dinaintea ivirii zorilor, ca și atunci când a fost răpit, Frank Fontaine a reapărut. În primele zile, memoria parcă îi era tulbure, dar treptat, și-a revenit la normal.
Declarațiile sale asupra celor întâmplate în intervalul respectiv au produs stupoare în public; amănuntele nu se înscriau în genul de fantezie și nici în modul obișnuit de a gândi al unui tânăr de felul lui. Iată în acest sens, un extras din relatările sale, publicate de revista „Paris Match” (din 21 decembrie 1979):
„Am devenit conștient într-un fel de laborator. Era o încăpere cu pereții albi, ca o cameră de studii… erau acolo mai multe mașini… Nu pot să-mi amintesc însă detalii materiale. E ca și cum aș visa. În încăpere, erau mici globuri luminoase, capabile de orice. Ele pot să ia și forma dvs… Aceste globuri sunt mari cât o portocală, sau cât o minge de tenis. Eu le-am văzut în laboratorul respectiv. Se deplasau… Văzându-le, acestea mi-au vorbit. Am avut un dialog, conversând cu ele. Nu le auzeam în cap, ci mai degrabă în ureche… Sunt de fapt niște ființe și sunt foarte inteligente. Niciun pământean nu poate ajunge la nivelul lor de știință. Ele mi-au spus acest lucru… Dacă intră în contact cu pământenii, o fac pentru a-i ajuta să evolueze și să ajungă la același nivel de înțelepciune ca și ele. Dar se tem că știința lor ar putea fi folosită în scopuri malefice…
Aspectul lor de globuri nu este decât o aparență. În realitate, pot lua orice formă doresc. Ele nu vorbesc așa cum vorbesc eu. Au o voce lentă, liniștitoare, ca și cum ar vorbi într-un tub… Sunetele vorbirii emanau desigur de la globuri, fiindcă acestea sunt ființe.
De ce asemenea ființe nu se manifestă, de exemplu, în Piața Concordiei? Din cauză că știința noastră nu este destul de avansată. Pentru ele, noi suntem niște primate. Dacă ne-ar da știința lor, noi am folosi-o la rău. Marea lor evoluție i-a condus la înțelepciune. Știința, aceasta este viața lor!”
A fost oare dematerializat trupul organic al lui Frank Fontaine și dus într-un alt „plan”, unde înseși globurile „cețoase”, văzute la nivelul solului ca având diametre de 30-40 cm, renunțaseră la o bună parte din învelișul lor astral, rămânând la dimensiunile unor mingi de tenis? Prea puține persoane din întreaga lume ar putea da un răspuns precis la această întrebare.