Halucinanta întâlnire din 1989 a doi ruşi cu extratereştrii: „Ei au nevoie de planeta noastră ca bază pentru viitor”

Cazul de mai jos a fost descris de dr. Valeri Uvarov, de la Departamentul N13 a Academiei Naţionale de Securitate St. Petersburg (Rusia). Opriţi noaptea pe o margine a şoselei, doi şoferi ruşi de autocamion au fost uluiţi de apariţia unei nave cosmice în faţa lor şi au devenit şi mai uimiţi atunci când unul dintre ei a fost invitat la bordul navei.

Obiectul imens din faţa şoselei

În noaptea de 2 noiembrie 1989, temperatura aerului a coborât brusc sub zero grade. Doi şoferi profesionişti de autocamion, de origine rusă, Oleg Kirzhakov şi însoţitorul său Nicolai Baranchilcov îşi conduceau autocamionul din apropierea regiunii Arkhangelsk înspre Moscova. Se grăbeau să ajungă acasă pentru a-şi încheia toate formalităţile legate de călătoria lor de serviciu, înainte de concediu.

În vecinătatea gării Emtza, drumul era blocat de către un morman de nisip şi pietriş; în faţa lor şoseaua era în reparaţii astfel că Oleg a trebuit să întoarcă pe un drum de pământ pentru a putea ocoli. La o curbă a şoselei, farurile autocamionului au dat peste o imensă structură, ce era staţionată pe partea dreaptă a drumului.

„M-am gândit că este un fel de utilaj de construcţii”, a spus Oleg. „Erau multe utilaje acolo deoarece drumul era în construcţie. Insă când am ajuns mai aproape am văzut un obiect mare, care în lumina farurilor avea un luciu metalic. Când am ajuns la nu mai mult de 24-28 metri, motorul s-a oprit, camionul înaintând încă câţiva metri. Farurile, care erau conectate la sursa de energie electrică de rezervă erau încă aprinse. Colegul meu şi cu mine nu înţelegeam ce s-a întâmplat. În acel loc drumul avea un viraj iar copacii de pe partea dreaptă a drumului ne blocau vederea obiectului. Am înţeles că vedeam ceva foarte neobişnuit în faţă, şi ne temeam că se va întâmpla ceva inevitabil. Prin urmare, i-am cerut lui Nilcolai să rămână în maşină şi să observe evenimentele, în timp ce eu mă voi apropia de obiect”.

Cu cât se apropia de obiectul misterios, cu atât rezistenţa aerului devenea mai mare

„Am părăsit cabina şi m-am apropiat de acesta pentru a îl putea cerceta mai de aproape. După ce am trecut pe lângă capota autocamionului, am început să simt, cu fiecare pas pe care îl făceam, o rezistenţă tot mai mare din partea aerului. Corpul a devenit dificil de mişcat, şi am ştiut că dacă mă voi mai apropia de obiect, nu voi mai fi capabil să mă mişc deloc”.

Oleg s-a întors înapoi înspre autocamion şi a încercat să se apropie de obiect din altă direcţie. S-a deplasat cu atenţie, oprindu-se după fiecare pas. A simţit aceaşi rezistenţă constant-crescândă din partea aerului. A reuşit să se apropie la aproximativ 9-18 metri de obiect. S-a oprit la acostamentul drumului şi a început să îl cerceteze cu mare atenţie. A ajuns foarte repede la concluzia că acest obiect nu era de origine pământeană.

Un obiect de origine nepământeană

Într-adevăr, era ceva foarte neobişnuit. În faţa lui Oleg, se găsea un imens obiect de formă circulară, cu un diametru de aproximativ 36-43 metri, cu partea de sus având forma unei cupole, şi fără alte structuri vizibile. De-a lungul perimetrului discului se găseau nişte orificii întunecoase, despre care, la început, Oleg a crezut că erau hublouri. Din partea de jos a obiectului se extindeau două structuri vizibile, ce păreau să susţină nava. Marginea îndepărtată a discului era puţin ridicată, fiind sprijinită de nişte mesteacăni, dintre care doi erau rupţi. Obiectul avea un aspect întunecos şi părea părăsit, neexistând indici vizibile ale unor geamuri sau uşi.

Vizitatorii necunoscuţi aveau nevoie de foc…

Dar, deodată, în faţa lui Oleg, la o distanţă de un braţ, drept în aer, a apărut o linie punctată, de un roşu pâlpâitor. Linia a format un ecran transparent, de formă pătrată, cu dimensiuni de 150 mm x 150 mm, cu colţurile rotunjite. Câteva cuvinte, scrise cu litere roşii, au apărut pe ecran. Oleg nu şi-a amintit fraza cu exactitate, însă în esenţă aceasta era o cerere de „foc arzător”.

După ce Oleg a înţeles ceea ce s-a cerut de la el, s-a retras, cu grijă, departe de obiect, privind constant înapoi spre camion, şi simţind în continuare aceaşi rezistenţă. S-a înapoiat la autocamion şi a încercat să deschidă uşa din dreapta a cabinei, cu scopul de a lua nişte chibrituri. În ciuda efortului combinat a celor doi, aceştia nu au fost capabili să deschidă uşa pentru o perioadă considerabilă de timp. Brusc, uşa a putut fi deschisă cât se poate de uşor. Oleg a luat cutia de chibrituri din cabină, împreună cu o sticlă de alcool de laborator, ce era utilizat ca substanţă anti-îngheţ la sistemul de frânare. A adunat câteva frunze uscate, a turnat peste ele puţin alcool, şi le-a dat foc. Ridicându-şi capul, a observat că pe suprafaţa obiectului a apărut o deschidere, ce se extindea în interior, formând un coridor. La capătul îndepărtat al acestui coridor, se putea vedea o lumină albăstruie, pâlpâitoare. Oleg observă un fel de „masă” care ieşea din coridor: „Pe măsură ce aceasta se deplasa, se legăna şi se înclina de pe o parte pe alta, conturul ei având o înfăţişare neclară. În acel moment o rază de lumină s-a extins de la obiect, s-a înclinat şi a coborât la suprafaţa solului. „Masa” a alunecat pe această rază şi, în timp ce creştea în dimensiune, s-a apropiat de focul produs de grămada de frunze aprinse. Am fost paralizat de frică! „Masa” a rămas lângă foc pentru o clipă şi apoi s-a reîntors la obiect, luând cu ea cutia de chibrituri. Reîntorcându-se de-a lungul aceluiaşi traseu, aceasta a dispărut în coridor, împreună cu cutia de chibrituri!”

Explorarea obiectului misterios

Deşi era înspăimântat, Oleg a simţit apoi o dorinţă arzătoare de a explora obiectul misterios. Curios, gândurile sale puteau fi citite telepatic, aşa că Oleg citi pe ecranul transparent că „să nu-i fie frică, putând să intre înăuntru”. Citez din descrierea bărbatului: „Mai departe, intrând în coridor, am privit pereţii şi am observat că lipseau complet uşile. Coridorul era semnificativ mai spaţios decât deschiderea, podeaua avea o suprafaţă plană, iar pereţii şi plafonul formau o configuraţie ovală. Am mers de-a lungul coridorului înspre lumina pâlpâitoare şi am simţit că mă deplasez pe o podea plană, metalică”.

Oleg a trebuit să înainteze pe coridor pe o distanţă de aproximativ 6-8 metri. La capătul coridorului a observat că a intrat într-o sală mare cu un diametru de aproximativ 18 metri. La periferia sălii, se găseau alte cinci intrări, aparent similare cu cea prin care tocmai intrase. Tavanul sălii avea o formă boltită şi emitea o lumină albastră slabă şi difuză. Între celelalte intrări şi de-a lungul pereţilor, se găseau panouri cu o lumină strălucitoare.

Oleg se opri şi rămase nemişcat la intrarea în sală. „Imediat ce m-am uitat de jur împrejurul sălii, mi-au apărut în minte anumite întrebări, întrebări la care răspunsul a apărut imediat pe ecran. Dar apoi am observat că răspunsurile apăruseră în mintea mea înainte de a fi capabil să le citesc pe ecran. Apoi, mi-au arătat o navă în spaţiu, printre stele, iar la sfârşitul demonstraţiei mi-au arătat prezentatorul unui program de televiziune sovietic numit Vremya”.

„În partea mea dreaptă, se afla un panoul de control oval, sau un pupitru, situat la aproximativ 1,5 metri distanţă de perete, şi pe care erau multe comutatoare şi lumini. Toate butoanele iluminate aveau o formă pătrată, plană. Unele dintre ele erau înălţate deasupra nivelului panoului de control iar altele erau la acelaşi nivel cu partea de sus a panoului. Pe suprafaţa superioară a butoanelor iluminate, se găseau nişte simboluri de forma unor figuri geometrice, cum ar fi cercuri, triunghiuri, linii, patrulatere etc., şi combinaţii ale acestora. Comutatoarele închise la culoare de pe panou erau asemănătoare în aparenţă cu nişte comutatoare declanşatoare”.

Cine sunteţi voi?

Oleg puse apoi întrebarea „Cine sunteţi voi?” şi „De unde sunteţi?”; la auzul acestor întrebări, cupola sălii a început încet să se întunece şi ca într-un planetarium, o hartă stelară apăru pe tavan. În timp ce Oleg încerca să descopere nişte sisteme stelare cunoscute, una dintre stele a început brusc să pulseze şi a coborât lent. Cerul înstelat şi întunecat, aproape negru la culoare, combinat cu steaua ce pulsa suspendată deasupra capului lui Oleg, ca şi luminile strălucitoare situate pe panourile verticale şi pe cele de control, emiteau suficientă lumină pentru a-i permite să vadă toate elementele situate în interiorul navei. Într-un minut, steaua ce pulsa s-a ridicat încet şi cupola s-a reiluminat din nou cu lumina albastră, difuză. Oleg nu a fost capabil să studieze cu atenţie şi să îşi amintească harta stelară ce i-a fost arătată. A întrebat unde erau localizată steaua care pulsa. Ei au răspuns „Aceasta se află situată în galaxia ta”.

„Am pus multe întrebări. Răspunsurile pe care le-am primit le auzeam mai întâi în cap iar apoi le vedeam pe ecran. Am întrebat, «Pe ce fel de navă mă aflu acum? Ce fel de sistem de propulsie utilizaţi pentru a o face să zboare?» Ca răspuns mi s-a spus că această navă spaţială era o navă de cercetare şi utiliza câmpuri electromagnetice pentru a zbura. De asemenea mi-au spus că studiază planeta noastră, de care au nevoie ca o bază pentru viitor”.

 

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.