Pornind de la fiinţa ei nedefinită, făptura liliacului a părut grecilor demnă de a figura în enigme. Una dintre ele e citată de un personaj din opera Republica: „Povestea asta – zise – seamănă cu ghicitorile care se spun pe la ospeţe, sau cu cea a copiilor despre eunuc şi lovirea liliacului… Lucrurile acestea sunt ambivalente şi nu e posibil să gândeşti cu constanţă, nici că ele sunt, nici că nu sunt…”
Glaucon – fiindcă despre el este vorba – trimite la o cunoscută ghicitoare (grecii foloseau pentru astfel de întrebări dificile termenul „ainigma”): „Un bărbat-nebărbat văzând-nevăzând o pasăre-nepasăre, aşezată pe un pom-nepom o loveşte-nelovind-o cu o piatră-ne-piatră. Ce este?” Răspunsul, într-o traducere aproximativă, sună după cum urmează: „Un eunuc, văzând prost un liliac stând pe o trestie, îl loveşte cu o piatră-ponce şi ratează”.
Pornind de la fiinţa ei nedefinită, făptura liliacului a părut grecilor demnă de a figura în enigme. Una dintre ele e citată de un personaj din opera Republica: „Povestea asta – zise – seamănă cu ghicitorile care se spun pe la ospeţe, sau cu cea a copiilor despre eunuc şi lovirea liliacului… Lucrurile acestea sunt ambivalente şi nu e posibil să gândeşti cu constanţă, nici că ele sunt, nici că nu sunt…”
