Nicu Ceauşescu, fiul „cel rău” al dictatorului, venea la întîlniri cu mâinile în buzunare, care îi erau goale de fiecare dată, pentru că nu purta niciodată bani la el. Era un obicei, pentru că, practic, nu avea ce face cu banii. Plăteau alţii. Lăsa impresia că este şi zgârcit. Sau, pentru că nu plătise nimic în viaţa lui, credea că şi în restul lumii lucrurile sunt asemănătoare. Mai degrabă se poate crede că Nicu nu cunoştea valoarea banilor.
În gaşcă el era cel care zâmbea mereu, mai şi râdea, asculta poveşti şi bancuri. Doar nu se ducea la bar sau la restaurant ca să citească ori ca să înveţe! La terminarea distracţiei pleca ameţit de bucuria vieţii pe care o trăia, însoţit de către o parteneră. Se suiau în maşină, parcurgeau câţiva zeci de kilometri prin Bucureşti şi prin apropiere, apoi o vizita la domiciliu. Câte probleme rezultau dintr-o asemenea vizită, căci de multe ori partenera era necunoscută! Totul se petrecea către miezul nopţii, iar a doua zi dimineaţa mamă-sa aştepta să i se spună ce a mai făcut şi cine-i individa. Umblau ofiţerii toată noaptea pentru a obţine un minim de date.