Timothy Good este un mare cercetător ozenistic, care are legături cu foşti militari şi oficialităţi guvernamentale. Conform acestuia, există un pact între guvernul american şi o specie de extratereştri. În schimbul unor tehnologii avansate, aceşti extratereştri au voie să facă tot felul de experimente de creare hibrizi.
Astfel, conform lui Timothy Good, se presupune că „humanoizii verzi” sunt fabricați de către extratereștri, una din bazele acestora aflându-se sub Archuleta Mesa, lângă Dulce, New Mexico. Întâmplarea următoare, dacă este reală, confirmă cel puțin un aspect al scenariului cu „humanoizii verzi”.
În aprilie 1980, în apropiere de Waco, Texas, căutându-și o vacă rătăcită, pe cale să fete, un fermier a dat peste două „creaturi”, înalte de 1,20 de metri, într-o poiană din pădure. „Purtau un soi de îmbrăcăminte verde mulată pe corp, de culoarea frunzelor primăvara”, a povestit fermierul. „Aveau îmbrăcate chiar și picioarele. Mâinile aveau formă de ou cu vârful îndreptat în jos, către pământ. Cărau împreună un vițel. Brațele li se legănau împreună înainte și înapoi. Mâinile aveau și ele aceeași culoare cu restul corpului, în nuanțe verzui. Nu aveau alte culori pe ei.“
Fermierul spunea că făpturile acelea arătau ca niște mici adulți, nici grași nici slabi, destul de voinici însă. Nu se putea distinge nasul sau părul. Deodată, au întors amândoi capul în același timp și fermierul le-a putut zări ochii: erau oblici și ascuțiți către coadă. „Semănau cu două migdale mari și întunecate. Mi s-a făcut frică să nu mă vadă. Citisem totul despre răpiri și nu aveam chef să mă ia cu ei în vreo farfurie zubrătoare! Am șters-o repejor către vale” povestea el.
Fermierul a fost atât de tulburat de această experiență încât a păstrat secretul vreme de două zile. Într-un târziu a mărturisit soției și fiului și împreună s-au îndreptat spre locul unde văzuse arătările. Au găsit acolo pe deal resturile unui vițel, probabil același pe care-l cărau cele două ființe, căruia îi fusese jupuită pielea capului, zăcând pe pământ, împăturită cu dosul spre exterior. Nu se vedea nicăieri sânge. Puțin mai departe a fost găsită întreagă, șira spinării vițelului, fără coaste însă.
