Victor Brauner a fost un pictor și poet suprarealist evreu, originar din România. El a fost fiu al unui fabricant de cherestea din Piatra Neamț și frate al etnomuzicologului Harry Brauner și al fotografului Théodore (Teddy) Brauner, respectiv cumnat (târziu) al folcloristei și artistei plastice Lena Constante.
Frecventează Școala de Arte Frumoase din București (1919 – 1921) și Academia Liberă de Pictură a lui Horia Igiroșanu. Vizitează orașele Fălticeni și Balcic, și începe să picteze peisaje “cezanniene”. Apoi, după propria-i mărturisire, trece prin toate fazele: “dadaiste, abstracționiste, expresioniste”. În 1924, la 26 septembrie, are loc prima sa expoziție personală, la București, la “Galeriile Mozart”. În perioada 1928 – 1931 colaborează la revista “Unu”, revistă de avangardă, cu concepții dadaiste și suprarealiste, în care publică reproduceri după majoritatea tablourilor și desenelor sale: “desene limpezi și portrete făcute de Victor Brauner prietenilor săi, poeți și scriitori”.
În 1930 se instalează la Paris, unde îl întâlnește pe Brâncuși, care-l inițiază în arta fotografică. Tot în această perioadă se împrietenește cu poetul evreu Benjamin Fondane și îl întâlnește pe Yves Tanguy, care-l va introduce mai târziu în cercul suprarealiștilor.
În 1931, Victor Brauner şi-a pictat autoportretul, înfăţişându-se doar cu un singur ochi (lucru care i-a mirat mult pe cunoştinţele sale). Acesta tablou e considerat unul premonitoriu, din următorul motiv:
În 1938, în timp ce se afla la Paris, într-un local din Montmartre, împreună cu un prieten de-al său (pictorul spaniol Oscar Dominguez), s-a iscat un scandal între prietenul său şi alt pictor spaniol, Esteban, care se afla în acelaşi local. Dominguez a apucat o sticlă şi a aruncat-o înspre Esteban. Acesta se feri, însă un ciob din sticla spartă de un zid, i-a pătruns într-un ochi al pictorului Victor Brauner, pe care şi-l pierdu definitiv…
