Straniul fenomen de „jamais vu” – senzaţia pe care o simţim atunci când un loc familiar devine deodată de nerecunoscut, străin…

1.201 vizualizari

Fenomenul de deja vu este binecunoscut în lume – adică, impresia că o experienţă pe o trăiţi aţi mai experimentat-o deja într-un timp indefinit. Mulţi dintre noi am avut senzaţia, atunci când ne aflăm într-un loc nou că am mai fost deja acolo, dar nu putem înţelege cum ar fi posibil acest lucru. Astăzi însă vom vorbi despre un fenomen mai puţin cunoscut în literatura paranormală şi care poartă numele de „Jamais vu”, traducerea din limba franceză fiind de „Niciodată văzut”.

„Jamais vu” este un fel de opus al lui „deja vu”, prin faptul că o persoană care se află în ceea ce ar trebui să fie un loc familiar, simte ca și cum totul este diferit, necunoscut, faţă de cum era acolo înainte. Acest fenomen ar putea fi o dovadă a existenţei dimensiunilor paralele, dar se pare că în unele cazuri se datorează unei anomalii temporale.

Un martor al unui astfel de fenomen este o  femeie care povestește experiența ei despre un loc pe care-l cunoștea foarte bine şi care a devenit dintr-o dată de nerecunoscut, străin. Ea descrie incidentul ei astfel:

„Soțul meu și cu mine am făcut niște teste medicale la un spital din apropierea locului în care trăim. Trei zile la rând am avut aceeași rutină: am parcat maşina în aceeași parcare mică, am trecut prin ușile duble care duceau la zona de testare cardio de la primul etaj, am făcut dreapta prin magazinul de cadouri și apoi am ajuns la recepţie. Întotdeauna am purtat o conversație plăcută cu o recepţionistă blondă. În fața biroului ei era o mică zonă de ședere, cu o ușă care ducea la laboratorul de flebotomie. Ușa la laborator era deschisă, putându-se vedea pacienţii care stăteau în aceleaşi tip de scaune (chiar şi culoare). Am auzit chiar o remarcă a unui pacient din laborator despre noile scaune, o asistentă medicală răspunzându-i că departamentul de oncologie al spitalului a donat aceste scaune.

Vinerea trecută, eu şi cu soțul meu ne-am întors la spital pentru a afla rezultatele testului. Obișnuita rutină: am parcat, am intrat, am trecut prin magazinul de cadouri și… n-am mai văzut nicio zonă de recepţie! Stăteam și mă uitam, fiind total şocată: niciun birou, nici scaune, nicio recepționistă blondă, iar ușa la laborator era pe un alt perete!

Am început să mă plimb în sus și în jos pe hol, căutând zona de recepţie pe care o ştiam, dar n-o puteam vedea. Un doctor a observat confuzia mea și m-a întrebat ce căutam. Când i-am spus povestit ceea ce doream să găsesc, el a râs și mi-a spus că zona de recepţie a fost mutată la etajul al doilea al spitalului, cu trei ani în urmă, pentru că aveau nevoie de mai mult spațiu…”

Ce se întâmplă? Este ceva straniu de lângă noi, pe care nu-l înţelegem?