Stalin şi iubirea sa secretă, “Cocheta”

0
1.087 vizualizari

stalin5La 19 iulie 1911, cu 6 ani înaintea revoluţiei bolşevice de la 1917, Stalin a sosit în oraşul rusesc Vologda, unde i s-a permis să locuiască după anii de exil. De altfel, în vremea aceea, Vologda era supranumită “Siberia moscovită”, din cauza numeroşilor ei deţinuţi politici. El a închiriat o cameră contra 3 ruble pe lună, în casa unui jandarm în rezervă. Imediat Ohrana, poliţia secretă a ţarului Rusiei, a început supravegherea locatarului.

Pe 21 iulie a apărut deja primul raport al agenţilor de poliţie, din care aflăm că gruzinul era poreclit “Caucazianul”. Într-un alt raport, datat exact o lună mai târziu, pe 21 august, filatorii menţionau ca pe străzile Vologdei şi în parcurile oraşului “Caucazianul” nu se plimba singur, ci cu o domnişoară de talie mijlocie, în vârstă de 23 de ani, cu un păr des, negru, pe care poliţiştii o botezaseră “Cocheta”. De aici încolo, rapoartele menţionau câte ore au petrecut împreună cei doi, cât timp au zăbovit ei în casa “Cochetei”, aflată în acelaşi cartier al oraşului în care locuia Stalin. În arhivele oraşului Vologda se păstrează 30 de rapoarte pe această temă.

Pe 6 septembrie 1911, când Djugasvili a fugit la Sankt-Petersburg cu paşaport fals, legătura lui cu “Cocheta” s-a rupt. Dar pe 25 octombrie Stalin s-a întors la Vologda. Fusese prins, arestat şi condamnat pentru alţi trei ani de exil. Odată ajuns în oraş, el s-a grăbit să o caute pe “Cocheta”, dar ea părăsise localitatea, cu vaporul, într-o direcţie necunoscută. Curând, Stalin a plecat şi el din Vologda, de fapt a fugit din exil. De data asta, Ohrana i-a pierdut urma.

Aproape 40 de ani mai târziu, secretarul Comitetului regional de partid al oraşului ordona cekiştilor, în interesul propriei cariere, să o găsească pe “Cocheta”. Stalin era pe atunci un bărbat în vârsta. Avea 70 de ani şi probabil, bănuia activistul de partid, dorinţa de a-şi aminti de farmecele tinereţii. Cekiştii şi-au făcut datoria. Au găsit-o. Se numea Pelaghia şi era fiica unei familii bogate de ţărani din gubernia Vologda. În 1910-1911 fusese elevă la gimnaziul din Totma (la nord de Vologda). În 1917 se măritase, avusese doi copii, iar în 1937 şi, respectiv, 1947 soţul şi părinţii ei fuseseră închişi, ca “duşmani ai poporului”.

Secretarul Comitetului regional de partid n-a mai comunicat atunci nimic la Kremlin despre soarta Pelaghiei. S-a temut chiar să nu fie pedepsit pentru că a deconspirat prietenia dintre un membru al unei familii de duşmani ai poporului şi tovarăşul Stalin. Informaţiile despre romanul de dragoste dintre Iosif Djugasvili Stalin şi tânăra Pelaghia au intrat la fondul secret. Şi au rămas acolo până acum.

Pelaghia a murit la 2 ani după Stalin, deci în 1955. L-a plâns şi ea, că tot poporul sovietic, deşi nu apelase decât o dată la el: când băiatul ei, student merituos, îşi pierduse bursa, ca fiu de “duşman al poporului”. Stalin a intervenit atunci pentru băiat şi l-a ajutat să-şi păstreze bursa.