Societatea Thule: misterioasa sectă de pe vremea lui Hitler

4.720 vizualizari

tholeDupă cum se ştie, Germania fusese înfrântă în primul război mondial, având parte de un tratat de pace umilitor pentru puternica naţiune germană. Nu trebuie deci să ne mirăm dacă Republica de la Weimar, proclamată în 1918, a văzut înflorind în sânul ei o multitudine de societăţi secrete politico-militare ale căror trăsături comune erau un program de „purificare” a ţării în vederea revanşei, şi apelul la vechiul fond magic al anticei mitologii germanice. Au putut fi numărate mai mult de cincizeci de asemenea societăţi secrete, printre care Ciocanul lui Wotan, Fraţii Nibelungilor. Companionii inelului magic etc. Aceste societăţi întreţineau trupe paramilitare alcătuite din ofiţeri dezactivaţi sub vechiul regim.

În 1920, se produce o anume regrupare în sânul societăţilor secrete politico-militare. Mai multe dintre ele se alătură unei secte create încă din 1913 sub numele de Societatea Thule. Thule era numele dat de cei din vechime tărâmului – insulă sau continent – cel mai septentrional pe care-l cunoşteau ei. Pytheas, cel care l-a pomenit cel dintâi, îl situa la şase zile de navigare la nord de Marea Britanie; de aceea unii s-au gândit că ar fi fost vorba de insulele Shetland. Alţii l-au identificat cu Islanda, cu Groenlanda sau cu Orcadele. Dar Thule este şi un tărâm legendar: este Hyperboreea grecilor, insula Preafericiţilor a irlandezilor, Avalonul celţilor etc. Ultima Thule în privinţa căreia se fantasma cu atât mai mult cu cât nimeni nu fusese acolo niciodată, fiindcă ea era peste tot şi nicăieri.

Fondatorul Societăţii Thule, Rudolf Glauer, zis von Sebottendorf, era un aventurier ocultist, iniţiat, afirma el, în Turcia. Plagiind materiale de peste tot, el a preparat un cocktail mitologic amestecând legendele hyper-boreene, Eddele nordice, Agharta, Shambala, Regele Lumii etc. Trăgea concluzia că Thule, azi dispărută, fusese populată de magi iniţiaţi de extratereştri, că descendenţii lor erau arienii şi că cei mai puri dintre aceştia erau germanii, chemaţi să moştenească puterile magice ale acestor îndepărtaţi strămoşi. Toată această extravagantă (dar nu inocentă) divagaţie echivala în fapt cu afirmaţia că strămoşii iranienilor, hinduşilor şi popoarelor germanice erau eschimoşii! Şi totuşi ea deveni Biblia Societăţii Thule, în privinţa căreia Alfred Rosenberg, autorul Mitului secolului XX şi „teoretician” oficial al partidului nazist, a putut spune în 1946, în timpul procesului de la Numberg: „Totul a plecat de la această societate. Învăţătura secretă pe care am primit-o acolo ne-a ajutat şi mai bine decât diviziile noastre de SA şi SS să cucerim puterea. Fondatorii Societăţii Thule erau nişte veritabili magicieni”.

Printre aceşti oameni, în afară de Sebottendorf, trebuie menţionate mai ales două nume: acelea ale lui Karl Haushofer şi Dietrich Eckart. Generalul Karl Haushofer era un specialist în geopolitică, dar călătorise şi în Asia în căutarea Aghartei şi vizitase lamaseriile din Tibet. Cât despre Dietrich Eckart, publicist, el scosese o foaie critică extrem de virulentă în care opunea necontenit „puritatea ariană” „Republicii jidoveşti” de la Weimar.

Şi unul, şi altul – geopoliticianul şi activistul antisemit – făceau parte dintr-un cerc interior format în sânul Societăţii Thule: Marea Lojă Luminoasă numită şi grupul Vrilului. Acest din urmă cuvânt, împrumutat de la poligraful francez Jacolliot, desemnează energia psihică pe care ajung să o acumuleze, graţie anumitor exerciţii, adepţii unei secte hinduse, şi care (pretindea Jacolliot) le permitea acestora să influenţeze, ba chiar să fascineze, de la distanţă indivizi sau grupuri întregi de oameni. Or, printre recruţii lui Haushofer şi Eckart se găsea şi un tânăr ofiţer înclinat spre misticism şi fanatism: el se numea Rudolf Hess şi a fost dauphin-ul lui Hitler până la enigmatica lui fugă în Anglia din 1941.