Scrisori secrete, codificate, scrise de Mary, regina Scoției, în timp ce era închisă în Anglia de către verișoara ei, regina Elisabeta I, au fost descoperite de o echipă internaţională multidisciplinară, specializată în decodificare.
De secole, s-a crezut că tot conținutul scrisorilor s-a pierdut. Asta până când George Lasry, un informatician și criptograf, Norbert Biermann, pianist și profesor de muzică, și Satoshi Tomokiyo, care fizician și expert în brevete, au reuşit să rezolve problema, după ce au căutat în Biblioteca Națională a Franței (BNF) – arhiva online pentru documente cifrate.
Trio-ul a descoperit că regina Mary era autoarea scrisorilor, doar după ce au rezolvat sistemul sofisticat de cifrare. Lucrarea lor de decodificare a 57 de scrisori, care este prezentată în revista „Cryptologia”, dezvăluie aproximativ 50 de noi scrisori, necunoscute anterior istoricilor. Acestea datează din 1578 până în 1584, cu câțiva ani înainte de decapitarea ei, care a avut loc pe 8 februarie 1587.
Corespondențele reginei Mary expun perspective fascinante despre captivitatea ei. Cele mai multe sunt adresate lui Michel de Castelnau de Mauvissière, ambasadorul Franței în Anglia. El a fost un susținător al lui Mary, care se afla sub custodia contelui de Shrewsbury când le-a scris.
„La descifrarea scrisorilor, am fost foarte nedumerit”, a spus autorul principal al cercetării, Lasry, care face, de asemenea, parte din proiectul multidisciplinar DECRYPT ce implică mai multe universități din Europa, cu scopul de a cartografia, digitaliza, transcriere și descifra documentele cifrate istorice.
„Am descifrat anterior mai multe texte secrete de la regi și regine, dar în cazul reginei Mary a Scoţiei lucrurile au fost remarcabile, deoarece am avut atât de multe scrisori nepublicate descifrate. Aceasta este o descoperire cu adevărat interesantă”.
Împreună, scrisorile reprezintă un corp voluminos de material nou despre Mary Stuart – aproximativ 50.000 de cuvinte în total, aruncând o lumină nouă asupra unora dintre anii ei de captivitate în Anglia. Mary, regina Scoției, a lăsat mai multe scrisori, păstrate în diferite arhive. Totuși, existau dovezi anterioare că din acele colecții lipseau alte scrisori ale lui Mary Stuart, cum ar fi cele menționate în alte surse, dar care nu au fost găsite în altă parte. Scrisorile descifrate de echipa de cercetători fac parte, cel mai probabil, din această corespondență secretă pierdută.
Una dintre cele mai faimoase figuri istorice din secolul al XVI-lea, Mary a Scoţiei era prima în linia de succesiune la tronul Angliei, după verișoara ei, Elisabeta. Catolicii au considerat-o pe Mary ca fiind suverana legitimă, Elisabeta ţinând-o în închisoare timp de 19 ani, pentru că era văzută ca o amenințare. Mary a fost în cele din urmă executată la vârsta de 44 de ani pentru presupusa ei participare într-un complot de ucidere a reginei Elisabeta.
În timpul petrecut în captivitate, Mary a comunicat cu aliații ei, încercând să păstreze secretul corespondenţei. Existența unui canal de comunicare confidențial între Mary și ambasadorul Castelnau este binecunoscută istoricilor și chiar guvernului englez de la acea vreme.
Dar Lasry și colegii săi oferă noi dovezi că acest schimb era deja activ încă din mai 1578 și a durat până la mijlocul anului 1584. Folosind tehnici computerizate și manuale, autorii studiului au decodat scrisorile, care arată provocările cu care s-a confruntat Mary în menținerea legăturilor cu lumea exterioară.
Temele cheie la care se face referire în corespondența lui Mary includ plângeri cu privire la sănătatea ei precară și condițiile de captivitate, dar și negocierile ei cu regina Elisabeta I pentru eliberarea ei, despre care ea crede că nu sunt desfășurate cu bună-credință.
Neîncrederea ei față de maestrul spion al lui Elizabeth, Sir Francis Walsingham, este, de asemenea, evidentă, precum și animozitatea ei pentru Robert Dudley, conte de Leicester și favoritul reginei Angliei. Mary își exprimă, de asemenea, suferința atunci când fiul ei James (viitorul rege James I al Angliei) este răpit în august 1582 și sentimentul ei este că au fost abandonați de Franța.
Cercetarea ştiinţifică a dezvăluit faptul că noile scrisori se aflau într-un set mare de documente nemarcate, folosind însă același set de simboluri grafice. Catalogul BNF le considera. ca fiind „italiene”. Cu toate acestea, autorii studiului spun că și-au dat seama rapid că au fost scrise în limba franceză și că ele nu aveau nimic de-a face cu Italia.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
_-_Google_Art_Project.jpg){kind=link}