Într-o zi, în timpul unui festin dat în cinstea senatorilor romani, cu ocazia înfrângerii dacilor, împăratul Domiţian i-a introdus pe toţi într-o sală îmbrăcată în negru, luminată de lămpi funerare. Fiecare oaspete s-a văzut aşezat lângă un coşciug pe care era scris numele său… Îndată, un grup de copii înveşmântaţi în negru au interpretat un dans care reprezenta umbrele infernului. Odată dansul terminat, fiecare s-a aşezat lângă oaspetele pe care trebuia să-l servească.
Bucatele au fost aceleaşi ce se ofereau memoriei morţilor la ceremoniile funerare. O linişte sumbră domnea peste adunare. Singurul care vorbea era Domitian. Spunea poveşti sângeroase şi-şi întreţinea senatorii cu imagini ale morţii, în fine, au ieşit afară şi fiecare conviv a fost însoţit acasă de oameni îmbrăcaţi în negru, înarmaţi şi tăcuţi.
Într-o zi, în timpul unui festin dat în cinstea senatorilor romani, cu ocazia înfrângerii dacilor, împăratul Domiţian i-a introdus pe toţi într-o sală îmbrăcată în negru, luminată de lămpi funerare. Fiecare oaspete s-a văzut aşezat lângă un coşciug pe care era scris numele său… Îndată, un grup de copii înveşmântaţi în negru au interpretat un dans care reprezenta umbrele infernului. Odată dansul terminat, fiecare s-a aşezat lângă oaspetele pe care trebuia să-l servească.
