Scrierile misterioase ale lumii

9.109 vizualizari

carte-vecheScrierea este una dintre cele mai importante invenţii ale omenirii, ea făcând posibilă înregistrarea istoriei şi apariţia ştiinţei. Primul sistem de scriere cunoscut îl reprezintă cuneiformele sumeriene, o serie de simboluri în formă de cuie, scrijelite pe tăbliţe din lut, datând de acum 5.000 de ani. Imediat după aceea, egiptenii au inventat hieroglifele, iar mult mai târziu, scrierile au apărut şi în Europa, China şi în America Centrală. De-a lungul timpului, civilizaţiile au scornit sute de sisteme de scriere, majoritatea ieşind din folosinţă până azi. Deşi înţelesul unora dintre aceste alfabete antice a fost descifrat, există însă o serie de scrieri cărora oamenii de ştiinţă nu le-au dat încă de capăt, adunate într-un top realizat de newscientist.com.

1) Etrusca: doar 250 de cuvinte înţelese

Scrierea etruscă s-a bazat pe o variantă a anticului alfabet grecesc, dar nu se înrudeşte cu nicio altă limbă cunoscută. Astfel, deşi frazele pot fi “citite” cu uşurinţă, cercetătorii nu reuşesc să pătrundă sensul lor, cu unele excepţii.

Alfabetul etrusc
Alfabetul etrusc

În jur de 250 de cuvinte au fost totuşi deduse cu ajutorul contextului în care sunt incluse, cum ar fi Ruma (Roma), Fufluns (zeul Dionysos), cercetătorii sperând că numărul acestora va creşte pe măsură ce vor fi scoase la lumină noi inscripţii care să poată fi analizate.

Etruscii au fost o civilizaţie preistorică ce a înflorit în vestul Italiei şi a fost absorbită de Imperiul Roman până în secolul 1 î.Ch. Au fost extrem de prolifici, lăsând în urmă sute de texte, scrise cu ajutorul alfabetului grecesc, împrumutat de la coloniştii greci stabiliţi în vestul Italiei în secolul 8 î.Ch. Există însă anumite diferenţe între alfabetul etrusc şi cel grecesc, cea mai notabilă fiind că literele etrusce sunt orientate într-o direcţie opusă celor greceşti, deoarece etrusca era scrisă de la dreapta la stânga.

2) Meroitica, limba faraonilor negri

Cea mai veche limbă scrisă din Africa Subsahariană, meroitica, a fost folosită în timpul regatului Meroei, care s-a dezvoltat de-a lungul primului mileniu î.Ch, pe teritoriul Sudanului de astăzi.

Alfabetul meroitic
Alfabetul meroitic

În 712 î.Ch., regii Meroei (care, la fel ca restul populaţiei, aveau o înfăţişare africană mai degrabă decât una egipteană) au cucerit Egiptul şi au fost acceptaţi drept cea de-a 25-a dinastie. Aceşti “faraoni negri” au condus timp de aproximativ 70 de ani, până când asirienii i-au împins spre ţinuturile lor originare. Scrierea meroitică a fost inventată după această înfrângere, existând în două forme: de pictograme şi de îmbinare cursivă de simboluri.

Fiecare variantă de meroitică are 23 de simboluri, scrierea asemănându-se astfel mai mult cu alfabetele moderne decât cu hieroglifele egiptene, care înglobează sute de simboluri. La începutul secolului 20, cercetătorul britanic Francis Llewellyn Griffith a reuşit să descifreze valorile fonetice ale simbolurile din ambele variante de meroitică, astfel că vocabulele meroitice pot fi pronunţate. La fel ca în cazul etruscei, majoritatea nu pot fi însă şi înţelese.

3) Olmeca, zapoteca şi istmiana

Deşi cercetătorii ştiu că mayaşii din perioada clasică (250 – 900 e.n.) au avut un alfabet propriu, nu cunosc foarte multe lucruri despre originile scrierilor din America Centrală. Există aici numeroase scrieri nedescifrate, dintre care trei au stârnit cu precădere interesul oamenilor de ştiinţă: olmeca, zapoteca şi istmiana.

Primul sistem de scriere din Americi se pare că a fost conceput de civilizaţia olmecă, ce a înflorit în regiunea Golfului Mexic între 1500 şi 400 î.e.n. Alfabetul olmecilor a fost descoperit abia la începutul anilor ’90, când a fost scoasă la lumină o statuetă inscripţionată cu 62 de simboluri, dintre care unele se repetă. Cercetătorii nu vor putea demonstra însă că este vorba de un sistem de scriere până nu vor fi descoperite şi alte inscripţii. În cazul civilizaţiei zapoteca, au fost găsite în jur de 1.200 de obiecte pe care au fost scrijelite simboluri care au rămas neînţelese însă până în prezent. Ultima şi cea mai controversată scriere dintre cele trei, istmiana, a fost descoperită tot pe o statuetă, care datează din secolul 2 e.n şi este inscripţionată cu aproximativ 70 de simboluri.

4) Scrierea Linear A

Scrierea Linear A
Scrierea Linear A

În 1900, arheologul britanic Arthur Evans a descoperit nu una, ci două sisteme de scriere noi, ambele scrijelite pe tăbliţe din lut, în timp ce făcea săpături la Palatul lui Minos din Creta, centrul civilizaţiei miceniene. Unul dintre aceste sisteme, intitulat Linear B, a fost descifrat în 1952, devenind cea mai veche scriere europeană care poate fi citită, însă celălalt, Linear A, nu a fost înţeles nici până în ziua de astăzi. Unul dintre motive este faptul că au fost găsite mai multe inscripţii Linear B decât Linear A. Sistemul Linear B datează din jurul anului 1450 î.e.n., fiind o formă arhaică a limbii greceşti, iar cel Linear A este chiar mai vechi, din jurul secolului 18 î.e.n, fiind scrierea civilizaţiei miceniene.

5) Rongo-rongo, scrierea din Insula Paştelui

Numai 25 de inscripţii în rongo-rongo, scriere din Insula Paştelui, au fost găsite până acum, majoritatea pe tăbliţe din lemn. Deşi ele ar putea avea o vechime considerabilă, datând din secolul 3 e.n., primii europeni care au pus piciorul pe Insula Paştelui, membrii echipajului unei flote olandeze, nu au menţionat nimic despre ele. Un misionar francez a fost primul care a dat de scrierea rongo-rongo, în 1864, care a atras atenţia că puţini oameni mai erau capabili la acea dată s-o interpreteze. În ciuda eforturilor din deceniul următor ale episcopului din Tahiti, niciun locuitor al insulei nu a mai putut înţelege scrierea. Ceea ce se cunoaşte însă este modul în care trebuie citite inscripţiile. Se începe din colţul din stânga-jos, citindu-se rândul până la capăt. Apoi tableta este rotită cu 180 de grade, pentru a se citi, tot de la stânga la dreapta, rândul cel mai de sus. Ulterior, rotirile se repetă, până ce toate rândurile vor fi fost citite.

6) Scrierea hindusă: texte din 5 simboluri

Scrierea hindusă a supravieţuit până azi, pe aproape 5.000 de inscripţii, găsite pe o serie de pietre scoase la lumină din casele şi de pe străzile oraşelor ruinate ale civilizaţie hinduse. Textele hinduse sunt extrem de lapidare, fiind alcătuite în medie din câte 5 simboluri, iar unul dintre cele mai întâlnite este cel care înfăţişează un patruped cu un singur corn, similar unicornului. Lungimea redusă a textelor i-a făcut chiar pe unii cercetători să se îndoiască de faptul că au de-a face cu un sistem de scriere.

7) Proto-elamita: unul dintre cele mai bătrâne sisteme

Inscriptie in proto-elamita
Inscriptie in proto-elamita

Proto-elamita este cea mai veche scriere nedescifrată, asta dacă într-adevăr este un sistem de scriere, fapt asupra căruia există păreri divergente. A fost folosită în jurul anului 3.000 î.Ch. în Elam, numele biblic pentru o zonă aflată în vestul Iranului de astăzi. Proto-elamita este predecesoarea unei scrieri parţial descifrate, elamita lineară, folosită în aceeaşi regiune 750 de ani mai târziu. La rândul ei, elamita lineară a precedat un al treilea sistem de scriere, de data asta cuneiform, pe care elamiţii l-au folosit vreme de mai multe veacuri începând cu secolul 13 d.C. Cuneiformele elamite au fost descifrate în secolul 19.

8 ) Discul din Phaistos

Discul din Phaistos
Discul din Phaistos

Descoperit în Insula Creta, în 1908, discul din Phaistos este considerat de mulţi cercetători drept cel mai vechi document “imprimat”. Alţi oameni de ştiinţă îl privesc însă ca pe o simplă farsă. Discul este plăsmuit din lut ars şi conţine simboluri pe ambele feţe, ştanţate pe când lutul era încă moale. Cele 241 sau 242 de simboluri (unul dintre ele este şters) au fost realizate cu ajutorul a 45 de ştanţe distincte. Cercetătorii au subliniat că ele erau folosite pentru a “tipări” în masă documente, însă teoria lor e subminată de faptul că nu s-au găsit şi alte discuri în afară de cel din Phaistos.