Sauna, 2 milenii de secrete în a face o baie perfectă

Ritualul de a face saună îşi are originile în antichitate; bazele le reprezintă obiceiurile de îmbăiere ale grecilor şi romanilor. Cel mai răspândit model este cel al saunei finlandeze.

Istoria saunei finlandeze este veche de 2000 de ani, şi ea de fapt începe în Asia. În primele secole de după Hristos popoarele migratoare din Mongolia au populat teritoriul de astăzi al Finlandei. Se spune că ei au construit primele saune, pentru a-şi fortifica organismul. Numai aşa puteau face faţă condiţiilor meteorologice vitrege din acele locuri.

Cea mai veche formă de saună finlandeză este o casă construită din grinzi, special pentru a face saună. De cele mai multe ori ea este construită pe malul unui rău sau lac, răcirea corpului încălzit făcându-se în apă rece, cristalină.

În interiorul casei de lemn se găseşte soba de saună. În cele mai multe cazuri, conform tradiţiei, aceste case de saună şi astăzi sunt încălzite cu lemne. Când temperatura aerului uscat din saună ajunge la 100 C, conform tradiţiei finlandeze, poate să înceapă şedinţa de saună. Pricipala caracteristică a saunei finlandeze este temperatură ridicată, 100 C, şi umiditatea scăzută, max. 10%. Băncile aşezate pe mai multe nivele ne asigura transpirarea diferenţiată între 60 C şi 100 C.

Stropirea din când în când a pietrelor cu apă duce la creşterea temporară a umidităţii, asigurând un plus de transpiraţie. Folosirea nuielelor din mesteacăn măreşte circulaţia sanguină şi amplifica transpiraţia. Punctul culminant şi cel final al şedinţei de saună pentru finlandezi este cel de a face baie în apă rece al lacului sau în zăpadă.

Primele saune finlandeze au fost săpate în pământ. Oamenii au săpat o groapă în pământ, au acoperit-o cu crengi şi muşchi, iar în mijlocul ei au făcut focul. Temperatura la nivelul solului atingea şi 120 C, dar era suportabilă, deoarece peretele gropii de cele mai multe ori era îngheţat. Au urmat în timp casele de saună care nu aveau aerisire. După ce temperatura aerului din saună a ajuns la temperatura dorită au stins focul, au aerisit, după care a început şedinţa de saună. Construirea saunelor cu sistem de aerisire a fost un pas important în evoluţia saunei finlandeze, reducând cu mult pericolul incendiilor.

Sauna finlandeză a înregistrat o răspândire accelerată după mijlocul secolului 20, când prin introducerea sobelor electrice, ea a putut fi montată şi în apartamente.

Sauna rusească, „banya”, locul secret al ţarilor ruşi

Băile cu abur (saunele) au jucat un rol nebănuit în istoria seculară a Rusiei, banya inspirându-le liderilor ţării decizii neaşteptate sau, în alte cazuri, contribuind la decesul lor subit.

Când Ivan cel Groaznic a sosit la Pskov în anul 1570, el a văzut bărbaţi şi femei de toate vârstele şi chiar călugări şi călugăriţe făcând saună şi ieşind goi în stradă din banya. A fost momentul în care politica s-a întâlnit pentru prima dată cu sauna rusească. Ivan al IV-lea a îndrăgit teribil banya, considerând-o o adevărată cheie a sănătăţii. Totul până în 18 martie 1584, când, după mai multe ore de saună, urmate de o partidă de şah, a murit subit. Un pretendent la tron, care susţinea că este fiul lui Ivan al IV-lea, a avut un ghinion încă şi mai mare, fiind considerat „agent al Vestului” pentru că nu mergea deloc la sauna rusească.

Iosif Stalin a îndrăgit banya, obişnuind să facă o baie cu aburi „condimentată” cu ceai sau cogniac, într-o saună rusească construită special în 1931 la reşedinţa de vară a acestuia din afară Moscovei. În schimb, Nikita Hruşciov, prim secretar al Partidului Comunist al URSS, nu se omora după banya, dar asta nu l-a împiedicat să fie implicat în primul scandal legat de saună din istoria sovietică. În 1957, el a fost acuzat că a acceptat să facă o baie de aburi împreună cu preşedintele de atunci al Finlandei, care-i adresase o invitaţie în acest sens. Hruşciov s-a apărat de acuzaţiile colegilor din Comitetul Central explicând că, practic, nu a făcut nimic altceva decât saună, că a băut bere şi a cântat cu preşedintele finlandez.

Banya a fost îndrăgită şi de preşedintele Mihail Gorbaciov, părintele perestroikăi, şi de succesorul său, Boris Elţân. Acesta din urmă a mărturisit că, în 1989, când a luat decizia de a ieşi din Partidul Comunist, se afla chiar în saună. „Faptul că s-a întâmplat în banya este simbolic pentru mine. Banya te purifică. Sensurile sunt clare şi oamenii sunt goi acolo. Acela a fost momentul în care mi s-a schimbat perspectiva. Mi-am dat seama că sunt comunist din cauza educaţiei mele sovietice, din cauza unui obicei, şi nu datorită unei credinţe”, a mărturisit el.

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.