Precum se ştie, Triunghiul Bermudelor este o regiune mare, situată în nordul Oceanului Atlantic şi măsurând peste 500.0000 de metri pătrați suprafaţă. Aici, de-a lungul anilor, sute de nave și avioane au dispărut brusc, în circumstanțe inexplicabile, în timp ce navigau sau zburau peste acest triunghi.
La începutul anilor 1980, a avut loc o cercetare cuprinzătoare desfăşurată de către sovietici, prin intermediul unui grup de nave oceanografice coordonate prin reţeaua de sateliţi. Scopul expediţiei era declarat încă de la început în mod public: se dorea „demontarea zvonisticii occidentale privitoare la nişte fenomene stranii şi necontrolate” ce s-ar fi manifestat în această parte a Atlanticului, scoţându-se în evidenţă faptul că toate accidentele şi incidentele sunt rodul întâmplării, defecţiunilor tehnice, slabei pregătiri profesionale a echipajelor implicate ori a urmărilor unor fenomene oceanice şi meteorologice extreme, (gen ciclon, taifun, etc), în care aceste nave şi aeronave au ajuns în mod accidental, pierind în urma impactului cu stihiile.
Utilată cu cele mai noi aparate ştiinţifice ale timpului, posedând echipaje experimentate şi cercetători ştiinţifici de renume specializaţi în oceanografie, geofizică, meteorologic şi navigaţie maritimă mica flotilă s-a deplasat în zona Triunghiului Bermudelor unde a început cercetările. Timp de 63 de zile măsurătorile şi cercetările executate în zonă de către savanţii sovietici nu au scos în evidenţă lucruri deosebite cu excepţia unor mici anomalii geofizice dar care se încadrau în limite cunoscute şi în alte părţi ale oceanului planetar, unde de altfel nu se constatau fenomene anormale.
Totuşi, la un moment dat, condiţiile meteo s-au înrăutăţit brusc, oceanul a devenit deosebit de agitat, deşi prognozele nu anunţaseră nicio schimbare semnificativă de vreme. Timp de câteva zile condiţiile meteo s-au înrăutăţit din ce în ce mai mult apărând şi unele manifestări deosebite. Astfel au fost măsurate fluctuaţii mari ale câmpului magnetic al Pământului pe fondul perturbării foarte puternice a comunicaţiilor radio chiar şi a celor cu sateliţii ce asigurau legătura cu centrele ştiinţifice din URSS, unde era monitorizată activitatea expediţiei. Începând cu a treia zi a furtunii chiar şi sistemele de poziţionare globală sovietice prin satelit au devenit ineficiente pentru determinarea locaţiei micii flotile ştiinţifice. Perturbaţii le electromagnetice s-au amplificat până ce toate legăturile de radiocomunicaţie radionavigaţie şi de radiolocaţie ale navelor au devenit ineficiente.
Navele au început să fie stăpânite din ce în ce mai greu, nava oceanografică de bază fiind de câteva ori pe punctul de a se scufunda. Când s-a ajuns la intensitatea maximă a furtunii care se amplifica foarte mult, sau scădea brusc în intensitate, membrii echipajelor au început să aibă probleme de sănătate. Astfel, cei mai mulţi membri ai echipajului aveau ameţeli foarte puternice, manifestau greţuri şi vărsături, scăderea mult a capacităţii de efort fizic şi intelectual, hipertensiune sau hipotensiune arterială, intrarea şi ieşirea bruscă în stări comatoase şi asemănătoare crizelor epileptice şi de isterie. Situaţia s-a deteriorat din ce în ce mai mult aproape, întreaga aparatură electronică de la bord devenind nefuncţională, iar conducerea vaselor realizându-se în condiţii extrem de grele.
Într-o fereastră neaşteptată de „linişte meteo” s-a putut comunica cu baza. Situaţia creată a impus hotărâri energice, moment în care s-a primit ordin de la Moscova ca în cel mai scurt timp navele să fie retrase din zona respectivă, cerându-se expres încetarea cercetărilor în zonă. După acest schimb de mesaje navele au mai fost supuse timp de 2 zile unor situaţii meteorologice extrem de grele, după care cu multe peripeţii şi având victime la bord (răniţi, după alte surse chiar câţiva morţi) navele ştiinţifice sovietice au reuşit să părăsească zona primind ordinul să se îndrepte spre porturile de bază.
Presa sovietică a relatat despre întoarcerea cercetătorilor din zona amintită, dar nu a mai dat nici un fel de amănunte cu privire la incidentele produse, totul rezumându-se la nişte comunicate în care se arăta că „manifestări climatice, geofizice, extreme semnalate în timpul cercetărilor, impun în viitor continuarea investigaţiilor în zonă”. Mai târziu s-a aflat că mulţi marinari au fost afectaţi de manifestări psihice majore (unii rămânând cu sechele), tulburări ce frizau nebunia, fiind cazuri când unii marinari au trebuit să fie ţinuţi legaţi în timpul evenimentelor descrise pentru că aveau manifestări necontrolate, violente sau autodistructive. Unii dintre ei dorind în mod voluntar să se sinucidă prin înecare sau trăind stări de pierdere a contactului cu realitatea.
După unele surse cercetările ar fi fost continuate de către navele militare de suprafaţă şi submarinele sovietice dislocate în Atlanticul de Nord. În zona analizată au fost semnalate surse de infrasunete şi ultrasunete a căror origine nu a putut fi identificată, care apar pe fondul unor puternice fluctuaţii ale câmpului electromagnetic terestru şi a unor fenomene turbulente extreme ale masei oceanului planetar din zona respectivă.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Precum se ştie, Triunghiul Bermudelor este o regiune mare, situată în nordul Oceanului Atlantic şi măsurând peste 500.0000 de metri pătrați suprafaţă. Aici, de-a lungul anilor, sute de nave și avioane au dispărut brusc, în circumstanțe inexplicabile, în timp ce navigau sau zburau peste acest triunghi.
