Regele a decretat ca Dumnezeu să nu mai facă nicio minune!

Mort la treizeci şi şapte de ani, după o viaţă de austeritate şi cucernicie, împărţită între asceză şi caritate, diaconul jansenist Francois de Paris a fost înhumat în anul 1727 la cimitirul Saint-Medard, unde mormântul sau a devenit loc de închinăciune pentru săracii din cartier, martori ai faptelor sale bune.

Nu trecu mult, şi mormântului diaconului i se atribuiră pretinse miracole: oameni veniţi cu beteşuguri, după ce se zvârcoleau în spasme, se trezeau „tămăduiţi”. Credulitatea oamenilor simpli şi opoziţia politică – care folosi prilejul pentru a le juca o festă regelui şi papei – dădură fenomenului proporţii cu totul neobişnuite. Cimitirul se transformă în spital, birt şi loc rău famat, unde voyeurii veneau să vadă femei în transă. O prinţesă dădu o mie de scuzi pe o izmana veche a diaconului, ca să-şi trateze boala de ochi.

În cele din urmă, pe data de 28 ianuarie 1732, şeful poliţiei dispuse închiderea cimitirului. Sub sigiliu, cineva scrise:
Dumnezeu nu are voie, căci regele se opune / Ca în locul cu pricina să mai facă vreo minune.

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.