Orgoni Crystal

 
Orgoni Crystal

 

Povestea incredibilă a spionului acoperit al Securităţii române – „Lucky” – bărbatul care a dus o viaţă de huzur în România anilor ’80

  •  
  •  
  •  
  •  

blank
Imagine: maxpixel.net (Commons Creative – free)

Liviu Tofan, în „Caietele CNSAS” nr.7-8 / 2011, ne povesteşte despre unul dintre marii agenţi secreţi ai Securităţii din anii ’70-’80, cel cunoscut sub numele de Lucky. Am făcut un rezumat al poveştii despre acest Lucky, pentru că mi s-a părut extrem de interesant:

* Lucky era doar un pseudonim acordat de către Securitate mai târziu; acest băiat avea probleme încă din timpul liceului, fiind exmatriculat în clasa a XI-a pentru imoralitate. Deşi reuşeşte să termine liceul şi să se înscrie la facultate, el este dat afară şi din facultate pentru abateri disciplinare. În 1967, este condamnat la închisoare (1 an şi 2 luni) pentru că a vrut să fure tablouri din Biserica Catolică de lângă Muzeul Bruckenthal (Sibiu), în care a pătruns prin efracție împreună cu niște prieteni. Aşadar, încă din tinereţe era un adevărat rebel / infractor.

* Se duce în armată, dar şi aici face probleme, pentru că este anchetat de procuratura militară în 1971, pentru că ar fi încercat să facă „trafic de arme”; în faţa procurorului, Lucky o face pe-a nebunul; medicii îi confirmă diagnosticul de „psihopatie impulsivă cu mitomanie”. Pe baza diagnosticului, procuratura militară închide dosarul și Lucky este lăsat la vatră. Oare de ce? Cine a avut interesul? Oare de atunci a început procesul recrutării de către Securitate, pentru a fi agent secret?

* Deşi a fost luat în supraveghere de către Miliţie, nu se ştie mai nimic ce s-a întâmplat cu Lucky în perioada 1971-1977. Din documente se află că bărbatul s-a căsătorit cu o sibiancă de origine etnică germană, cu care are un copil. În vacanțele de vară, începând din 1975, Lucky și soția sa lucrează pe litoral la așa-numitele Free Shop-uri. De acolo, pe timpul comunismului, puteai să cumperi o mulțime de lucruri imposibil de găsit în comerțul socialist, dar cu valută forte (dolari, mărci vest-germane, franci, lire), pe care o putea deţine doar un cetățean occidental, căci un român nu avea voie să aibă aşa ceva. Pentru a ajunge vânzător într-un asemenea Free Shop era extrem de greu de obținut: persoana respectivă trebuia să aibă acordul Securității. Și totuși, în pofida cazierului judiciar şi a problemelor pe care le avea, Lucky nu avea nicio problemă în a lucra într-un asemenea Free Shop, ceea ce arată că a fost „băgat” acolo de cineva mare.

* În anul 1977, în urma unui control efectuat de Miliţie, Lucky şi soţia lui sunt găsiţi cu probleme la gestiunea Free Shop-ului. Lucky consideră în declaraţia de la Miliţie că a fost neîndreptăţit şi hărţuit, aşa că la începutul anului 1978, îşi depune cererea pentru a pleca din ţară. Asta a fost strategia secretă făcută cu Securitatea, pentru a da impresia că este dizident. Într-un memoriu depus pentru obţinerea actelor necesare imigrării, Lucky ameninţă organele statului că va informa Radio Europa Liberă despre cazul său de „drepturile omului” dacă nu i se aprobă emigrarea. Securitatea (sau partea din Securitate care nu ştia de cine era Lucky) reacționează la 18 ianuarie 1978 prin deschiderea dosarului de urmărire informativă nr. 1103 privind „Bubu” (numele de cod dat lui Lucky în acest dosar). Însă e prea târziu: Lucky publică deja scrisoarea la Radio Europa Liberă.

* Culmea, însuși șeful Securității județului Sibiu cere la București, în octombrie 1978, să se urgenteze aprobarea emigrării lui Lucky. Lucky a învins! S-a luat de piept cu Securitatea și a îngenuncheat-o. În februarie 1979, Lucky și familia sa pleacă în Germania și se stabilesc în orașul Nurnberg, la nord de Munchen. Datorită originii etnice germane a soției, Lucky beneficiază imediat de ajutoare speciale pentru integrarea în societate, inclusiv cetățenia germană.

* Cum a reuşit Lucky să emigreze în Germania? Cu ajutorul Securităţii, dar nu cu Securitatea obişnuită, ci cu o secţie mai specială, DIE (Departamentul de Informații Externe), care vede „potențialul” lui Lucky în a fi aventurier, cinic, inteligent şi lipsit de scrupule, excelent în a  îndeplini misiuni dubioase. Ce acoperire mai bună avea Lucky decât aceea că ar fi fost persecutat de Securitate?

* Începând cu anul 1980, DIE începe să primească rapoarte secrete de la un agent pe nume „Helmut”, în care vorbeşte despre colaboratorii postului „Radio Europa Liberă”. Cum se constată din aceste rapoarte, „Helmut” = „Lucky”, ceea ce arată încă o dată că Lucky fusese trimis în Germania ca spion, pentru a lupta împotriva dizidenţei române din străinătate.

* Radio Europa Liberă era principalul obiectiv al DIE, iar redactorii de la Munchen erau urmăriți îndeaproape de Securitate, mai ales cei care, prin emisiunile și comentariile lor, stârneau în mod special interesul și atenția ascultătorilor din România. Emil Georgescu, realizatorul emisiunii „Actualitatea Românească”, era unul dintre aceștia. Succesul „Actualității” în rândurile ascultătorilor din România a făcut ca Emil Georgescu să devină foarte repede un obiectiv prioritar al Securității.

* În 26 ianuarie 1981, Helmut trimite o notă la Securitate, în care explică planul său de a-i da o „lecţie fizică” lui Emil Georgescu: el ar fi angajat doi bătăuşi italieni, care l-ar fi snopit în bătaie pe stradă, pe redactorul de la „Europa Liberă”. Însă, cei doi italieni sunt o invenție; persoana pusă de Helmut / Lucky să-l bată pe Emil Georgescu era un român, fost cascador la Buftea, care muncea cu ziua prin Germania. Acesta, înainte să-l lovească pe Emil Georgescu, i-a spus chiar, pe nemțește, „vă rog să mă scuzați”, i-a dat o palmă și a fugit.

* După eşecul sarcinii care i s-a dat, Lucky revine în România, dar mai îndeplineşte şi câteva alte misiuni în străinătate. După moartea soţiei sale din Germania (1985), Lucky se stabileşte definitiv în România, mai exact în Sibiu, dar şi-a păstrat cetăţenia germană. Era susţinut în spate de UM 0544 (DIE), deşi, prin compartamentul său, a atras atenţia puternicei Direcții a III-a (UM 0625 – Contraspionaj). Aceasta nu cunoștea toate secretele celorlalte unități, nu știa întotdeauna cine este agent și pentru cine anume lucrează respectivul. Pentru Direcția a III-a, oricine putea fi suspect, inclusiv Lucky.

* Dar, Lucky duce o viaţă de huzur în România. Ca urmare a faptului că este, din punct de vedere legal, cetăţean german, Lucky poate deține valută străină, cu care se pot obține foarte multe lucruri, inclusiv influență și favoruri, și poate călători oriunde dorește. Lucky profită din plin de aceste privilegii. El cumpără din shop-urile pe valută bunuri inaccesibile românilor de rând și le revinde cu profit. Este bun prieten cu un român care locuieşte la Frankfurt şi cu ajutorul căruia face trafic de maşini.

* Lucky era plin de bani și avea relații peste tot – în rândurile nomenclaturii de la București, în lumea fotbaliștilor. De exemplu, în vara lui 1986, petrecută pe litoral, a cheltuit numai puţin de 100.000 de lei. În octombrie 1986, Lucky își serbează cu fast ziua de naștere, închiriind pentru asta o vilă de protocol în Păltiniș, unde își invită prietenii. Cine erau aceştia? Fii de mari nomenclaturişti: Călin Andrei, student, fiul lui Ştefan Andrei, secretar C.C. sau Serghei Mizil, fiul lui Niculescu-Mizil, ministru Centrocoop.

* În afara pașaportului de cetățean vest-german, Lucky mai poseda și un pașaport de serviciu românesc, deși el nu era, oficial, cetățean român. Pe lângă aceste două documente, Lucky mai avea și o legitimație Agerpres. În hotelurile de pe litoral, chiar și în cele mai aglomerate perioade, Lucky avea camere rezervate prin Consiliul Culturii sau Agerpres. Un locotenent-colonel din Securitate, Direcţia de Contraspionaj chiar se miră ce e cu acest Lucky: „Care este totuși adevărul în legătură cu acest om? Cum poate să lucreze la Agerpres, să stea la Sibiu și să umble prin țară cu diverși străini? De unde are bani pentru mesele, deplasările și cazările la diverse hoteluri din țară? Anturajul pe care-l are trebuie deasemenea să dea de gândit — Serviciul de linie din Direcție are cazul în control?” Însă, alte compartimente ale Securității știu răspunsul, dar îl păstrează pentru ele. Căci, dincolo de rivalitățile dintre servicii, departamente și șefii acestora, a spune cine sau ce este Lucky ar fi însemnat automat deconspirarea lui.

* La începutul lui martie 1987, Lucky este arestat de miliție şi condamnat rapid la 4 ani de închisoare pentru trafic de influență. Se pare că arestarea a fost pusă la cale chiar de Direcţia a III-a Contraspionaj, care a dorit să ofere o „lecţie”. Totuși, Lucky scapă foarte ieftin. Deși condamnat la 4 ani de închisoare, după o jumătate de an este din nou liber. Îi spune avocatului său că nu a stat în închisoare decât o singură zi, restul „detenției” petrecându-l într-o unitate militară din București unde a avut sarcini pe linie de Securitate – notează avocatul spusele lui Lucky.

* Cu excepţia unei singure note a Securităţii din 1989, de atunci nu se mai ştie nimic despre acest Lucky. Oare ce servicii încă necunoscute a mai adus Securităţii acest individ, care a fost lăsat să-şi facă de cap în România în anii ’80?


  •  
  •  
  •  
  •  
Orgoni Crystal

 

Lasă un comentariu