Povestea fascinantă din spatele primei fotografii a Soarelui: 2 aprilie 1845


Strălucirea Soarelui face imposibilă observarea directă cu ochiul liber în timpul zilei. Cu toate acestea, în timpul răsăritului sau apusului, el își dezvăluie frumusețea sa uimitoare. În 1845, pe 2 aprilie, fizicienii francezi Louis Fizeau și Leon Foucault ne-au revoluționat înțelegerea Soarelui, surprinzând prima sa imagine folosind o simplă daghereotipie alb-negru.

Procesul de daghereotipie a fost prima metodă de fotografiere disponibilă publicului larg. Acesta implica folosirea unei foiţe de cupru placată cu argint și tratarea acesteia cu vapori, pentru a o face sensibilă la lumină. Placa era apoi plasată într-o cameră și expusă la Soare. După timpul de expunere necesar, imaginea era apoi developată prin plasarea plăcii expuse cu fața în jos peste o sursă de fum de mercur încălzit până când apărea imaginea. În timpul acestui proces, mercurul se amalgama cu argintul, pentru a crea o imagine de culoare albă a Soarelui.

Pentru a preveni amalgamarea ulterioară, placa era plasată într-o soluție de clorură de sodiu sau tiosulfat de sodiu. Apoi, era tonificată cu clorură de aur pentru a îmbunătăți imaginea. În cele din urmă, placa era spălată cu apă distilată și uscată.

Imaginea rezultată a Soarelui arăta margini ascuțite și câteva pete solare, care sunt regiuni cu activitate magnetică intensă care nu pot fi văzute cu ochiul liber. Imaginea de epocă a Soarelui, de pe 2 aprilie 1845, avea un diametru de aproximativ 5 inci și necesita un timp de expunere de 1/60 de secunde. Astăzi, datorită progreselor tehnologice în astrofotografie și fizica solară, am parcurs un drum lung de la munca inovatoare a lui Fizeau și Foucault, de acum aproape 180 de ani. Cu toate acestea, realizările lor de pionierat au pus bazele înțelegerii noastre actuale despre Soare, o stea care rămâne la fel de fascinantă astăzi precum era pentru ei atunci.


Lasă un comentariu