Pentagrama sau steaua cu cinci vârfuri = planeta Venus = vechi simbol francmasonic

4.374 vizualizari

Venus este a doua planetă de la Soare, iar Pământul este a treia. Este al treilea obiect ca strălucire de pe cer, iar lumina sa este atât de puternică, încât reflectă o umbră ce se poate distinge într-o noapte fără lună.

Orbita lui Venus este de aşa natură încât produce un efect ciudat, dar interesant, când este văzută de pe Pământ pe fundalul unor stele fixe pe care le cunoaştem ca zodiac. Mişcările planetei descriu o stea cu cinci vârfuri, cu Soarele în centru, având nevoie de un ciclu de 40 de ani pentru a repeta procesul. Aceste mişcări sunt mult mai sigure decât proverbialul ceas elveţian. Dacă se înţelege poziţia lui Venus, se ştie ora şi data, cu o precizie măsurată în secunde pentru sute de ani.

Legătura dintre anul sinodic al lui Venus şi anul Pământului se repetă de la aproape cinci ani sinodici ai lui Venus la opt ani ai Pământului. Nu e tocmai precis, lăsând afară cam o a treia parte din zi şi, bineînţeles, această eroare creşte. Dar este o certitudine faptul că după 14.597 zile, relaţiile dintre Venus şi Soare se vor repeta la fel. Totuşi, aceasta nu se întâmplă chiar în acelaşi loc ca în zodiac. Aici pot să ne ajute ciclurile, pentru că Venus va ocupa cu certitudine aceeaşi poziţie de azi din zodiac şi peste 14.607 zile. Aceasta înseamnă 40 de ani, fără 3 zile. 10 zile mai târziu, Venus se va fi mutat în aceeaşi poziţie relativă faţă de Soare pe care o ocupa acum 40 de ani. Există, de asemenea, mai multe perioade mai scurte, când au loc potriviri, cam din opt în opt ani.

Această relaţie periodică remarcabilă între poziţia Pământului faţă de Soare (adică durata unui an calendaristic) şi apariţiile lui Venus pe fundalul unor stele fixe au fost folosite de astronomi pentru a corecta calendarul oficial, până când inventarea ceasurilor atomice în secolul XX ne-a oferit mijloace mai corecte de stabilire a calendarului.

În mod surprinzător, steaua cu cinci colţuri care descrie modelul calendarului lui Venus încă apare în centrul tavanelor templelor masonice englezeşti. Mistica stea cu cinci colţuri are o lumină strălucitoare în centru, pentru a reprezenta Soarele, şi este suprapus pe litera „G” (de la „God” [Dumenezeu], Cel Prea-înalt).

Suntem siguri că nu e o coincidenţă faptul că steaua cu cinci vârfuri era o hieroglifă egipteană antică, reprezentând cunoaşterea. Oricine înţelegea mişcările lui Venus poseda cele mai importante noţiuni ştiinţifice; o înţelegere detaliată a anotimpurilor, utilă de exemplu pentru utilizarea inundaţiilor binefăcătoare ale Nilului, pentru obţinerea unei recolte bogate.