Pe Lună exista o civilizaţie avansată a oamenilor, dar ei au fost distruşi şi răpiţi de marţieni!

În cazul în care fiinţe din alte părţi ar captura locuitori ai acestei planete fără motiv, din curiozitate sau cu prilejul cercetării ştiinţifice, s-ar putea ca acestea să prefere o operaţiune realizată pe apă, departe de privirile altor fiinţe umane de pe acest pământ. Dacă astfel de entităţi există, s-ar putea să fie foarte înţelepte într-o oarecare măsură, ceea ce ar presupune că experimentele lor fie ar fi secretizate, fie acestea ar ateriza nepăsătoare în Central Park, New York, şi şi-ar alege câte specimene şi-ar dori. Astfel se explică pe larg răpirea spaţială, prin descrierea modelului sinistru urmărit de „străini” pentru a păstra legătura cu posibilul progres al pământenilor, pentru a le examina mentalitatea prin ştergerea memoriei celor care au fost răpiţi, eliberându-i apoi în altă parte, într-o stare de amnezie acută. Sau ar putea să îi ducă într-o plimbare chiar pe planeta lor de origine pentru a-i plasa în grădinile lor zoologice, în laboratoarele lor de disecţie, în abatoare sau în orice alt loc pregătit pentru pământeanul capturat.

Dr. Evington susţine că răpirea spaţială nu se petrece doar pe Pământ. Acesta crede că oamenii care trăiau pe Lună au fost odată foarte avansaţi, deţinând putere nucleară şi nave proprii şi că marţienii au eradicat această civilizaţie, deoarece reprezenta o ameninţare la adresa siguranţei lor. Şi este un lucru aproape sigur că femeile de pe Lună au fost purtate de către navele spaţiale marţiene pentru a fi expuse, în acelaşi fel în care Columb i-a expus pe caraibieni pentru a le demonstra ibericilor de acasă că fusese acolo în acea lume nouă.