Originile civilizaţiei occidentale: piraţii, sclavii şi aurul

2.195 vizualizari

piratiCivilizaţia europeană nu este opera oamenilor de treabă. Pretutindeni în lume civilizaţia este urmarea unor bunăstări materiale, deci a unei însemnate acumulări de capital. Dacă civilizaţia este o urmare a capitalismului, acumularea acestuia nu are nimic de-a face cu moralitatea. Pionerii civilizaţiei europene sunt urmaşii unui neam de hoţi de mare: englezii. Eroii naţionali ai poporului englez din vechiul regim sunt simpli piraţi, „fraţi ai coastelor”.

Capitalismul, care alcătuieşte piedestalul civilizaţiei europene, are ca origine jaful celorlalte continente. Începutul l-a făcut Spania prin jefuirea minelor de argint şi aur din America; dar aceste bogăţii aduse de spanioli dincolo de ocean nu au rămas în patria lor, ci s-au scurs pe căi deosebite spre Anglia, Franţa şi Olanda. Vasele spaniole încărcate cu aur erau atacate şi capturate în drum de către piraţii englezi.

La toate acestea s-a adăugat prin veacul XVIII jaful Indiei. De exemplu, iată ce s-a spus despre un administrator al Bengalului pe nume Warren Hastings: „El lua banii de unde putea … el stoarse o jumătate de milion de la Rajahul din Benares; prin tortură şi foame scoase mai mult de un milion din mâinile prinţesei Oudh.” Ceilalţi ofiţeri englezi se purtau la fel: prădăciunile lor păreau a un timp că vor ruina înseşi temeliile vieţii sociale indiene. Nu mai vorbim de jaful oficial, orânduit pentru transporturile de aur ce se trimiteau statului englez.

Paralel cu procesul de secătuire a avuţiilor celorlalte continente, europenii „civilizaţi” duceau şi un proces de stârpire a populaţiilor indigene prin negoţul de sclavi. Vinderea sclavilor e iarăşi unul din izvoarele capitalismului european, şi în această privinţă, ca şi în celelalte, poporul englez are rolul conducător. Unde pătrundeau englezii părea a se abate potopul: singură Africa a pierdut vreo 30 de milioane de locuitori prin această vânătoare de sclavi. Despre Liverpool, oraşul ce a luat parte activ la acest negoţ, s-a spus că este pavat cu cranii de negri. Nu este de ajuns ca o ţară să aibă posibilitate de a acumula capital primitiv. Trebuie ca naţiunea ce l-a acumulat să aibă priceperea şi experienţa de a-l pune în valoare, nu să-l utilizeze ca un mijloc de risipă şi decadenţă morală. Exemplul edificator este cel al Spaniei care deşi au reuşit să adune un capital imens le-au lipsit spiritul capitalist care îl aveau flamanzii şi hughenoţii în special.