Omul Boskop: o specie umanoidă mai inteligentă decât oamenii moderni?
În 1913, în Africa de Sud a fost descoperit un craniu, corespunzând unui tip antic de hominid care a fost numit „Omul Boskop”. În acel moment, originea și interpretarea sa erau incerte și au stârnit multe controverse. S-a afirmat că craniul este cu 30% mai mare decât cel al oamenilor moderni și s-a sugerat că el ar fi trăit cu 30.000 până la 10.000 de ani în urmă în sudul Africii.
Din când în când, în diferite părți ale globului, se găsesc rămășițe de creaturi asemănătoare oamenilor moderni, dar cu unele caracteristici atipice. Printre acestea se numără rămășițele omului Boskop – schelete umane antice cu cranii enorme. Ele sunt numite astfel deoarece au fost găsite în apropierea așezării sud-africane Boskop. S-a întâmplat în urmă cu mai bine de un secol, iar discuțiile științifice despre descoperiri continuă și astăzi.
Aşadar, în 1913, rămășițele unor creaturi umanoide care au trăit cu aproximativ 30.000 de ani înainte de Hristos, adică chiar în zorii apariției lui Homo sapiens, au ajuns în mâinile lui Frederick Fitzsimmons, directorul Muzeului Port Elizabeth. Potrivit lui Fitzsimmons, ei nu ar fi putut fi strămoși îndepărtați ai umanității: volumul creierului lor atingea 1.900 de centimetri cubi, adică cu o treime mai mult decât cel al oamenilor moderni. Prin urmare, directorul muzeului a declarat cu încredere că sunt Cro-Magnoni, considerați precursorii umanității, dar aparținând în același timp uneia dintre ramurile dispărute. Conform analizei fălcilor lor, oamenii Boskop erau capabili să vorbească.
De ceva timp, boskopienii au fost practic uitați, dar în 2009 a fost publicată o carte a celebrilor neurofiziologi americani Gary Lynch și Richard Granger – „The Big Brain: The Origin and Future of Human Intelligence”. În această lucrare se acordă multă atenție în special populației boskopiene. Autorii au scris: „Trebuie să fi fost la fel de inteligenți ca Cro-Magnonii, la fel cum noi suntem acum la fel de inteligenți ca maimuțele”.
Cercetătorii subliniază faptul că lobii frontali ai creierului, responsabili de inteligență, erau foarte dezvoltați la boskopieni: erau de jumătate de ori mai mari decât părțile corespunzătoare ale creierului nostru. Aceasta înseamnă, potrivit autorilor cărții, că boskopienii erau capabili să prelucreze mai multe fluxuri de informații în paralel, să analizeze situații complexe, să înțeleagă legături ascunse între diferite lucruri și evenimente. Cel mai probabil, memoria lor era mult mai bună decât a noastră; de exemplu, își puteau aminti de la o vârstă foarte fragedă.
Dar, de ce boskopienii au dispărut? Lynch și Granger au emis ipoteza că aceşti oameni nu au putut găsi dieta corespunzătoare creierului lor. Serghei Saveliev, doctor în științe biologice, șeful Departamentului de Embriologie al Institutului de Cercetare a Morfologiei Umane al Academiei Ruse de Științe Medicale, a declarat într-un comunicat: „Poate că natura a încercat una dintre variantele de evoluție a creierului la boskopieni. Cu toate acestea, această încercare a fost sortită eșecului încă de la început. Este nevoie de prea multă energie pentru a menține un astfel de creier și oferă foarte puține beneficii”.
Cât de mult s-ar fi dezvoltat boskopienii dacă ar fi supraviețuit? Lynch și Granger sugerează că dacă boskopienii nu ar fi dispărut de pe fața Pământului, noi nu am fi avut nicio șansă de supraviețuire. Nu ar fi durat mai mult de 10.000 de ani pentru a crea o „supercivilizație”. Și până atunci, probabil că ar fi atins nemurirea relativă și ar fi învățat să controleze spațiul și timpul. Autorii sugerează că boskopienii posedau un creier anterior mare, ceea ce poate indica un IQ considerabil ridicat. Cu toate acestea, în ciuda tuturor faptelor interesante despre boskopieni, dispariția lor rămâne un mister.
La începutul secolului al XX-lea, antropologii au ajuns la concluzia că rămășițele boskopiene aparțineau unor indivizi bolnavi, ceea ce a făcut ca interesul pentru această descoperire să scadă. Cu toate acestea, celebrul antropolog Raymond Dart a descris aceste descoperiri în detaliu în 1923 și a arătat că creierul mare al boskopienilor nu era rezultatul unei boli, ci o trăsătură normală.
Cercetările moderne în curs continuă să stârnească dezbateri. Cercetătorul Tim White respinge ideea că boskopienii sunt o specie distinctă, în timp ce antropologul Hawks insistă că craniile descoperite aparțin reprezentanților grupului Khoisan modern care locuiește în Africa de Sud. Biologul Serghei Saveliev propune că boskopienii ar putea reprezenta una dintre căile evolutive ale creierului, care în cele din urmă s-a dovedit a nu avea succes din cauza cererilor semnificative de energie asociate cu menținerea unui creier atât de mare.
Interesant este faptul că ufologii asociază boskopienii cu piloții extratereştrilor gri ai OZN-urilor. Aceste creaturi se caracterizează prin statura lor mică, pielea lor gri-verzuie sau cenușie și ochii lor mari, în formă de migdale. Au, de asemenea, un cap disproporționat de mare, un nas și o gură mică.
În concluzie, enigma boskopienilor persistă în domeniul științei. Creierul lor supradimensionat și trăsăturile feței infantile continuă să captiveze și să stârnească dezbateri în rândul oamenilor de știință. Cu toate acestea, nu toți cercetătorii cred că Omul Boskop poseda o inteligență superioară oamenilor moderni.
În 1913, în Africa de Sud a fost descoperit un craniu, corespunzând unui tip antic de hominid care a fost numit „Omul Boskop”. În acel moment, originea și interpretarea sa erau incerte și au stârnit multe controverse. S-a afirmat că craniul este cu 30% mai mare decât cel al oamenilor moderni și s-a sugerat că el ar fi trăit cu 30.000 până la 10.000 de ani în urmă în sudul Africii.
