O ipoteză năucitoare: indienii nativi din cele două Americi sunt urmaşii celor 10 triburi pierdute ale Israelului!?

La mijlocul secolului al XVI-lea, un călugăr dominican care a intrat în contact cu America, Diego Duran, a scris două cărţi: „Cartea zeilor, a ritualurilor şi a vechiului calendar” şi „Istoria Indiilor noii Spanii”. În această a doua carte, Duran, după ce expune numeroasele asemănări, îşi prezintă convins concluzia cu privire la băştinaşii din Indii şi din partea continentală a acestei „Noi Lumi”, respectiv că aceştia „sunt evrei şi israeliţi”. Teoria sa era confirmată, spune el, „de firea lor. Aceşti băştinaşi fac parte din cele zece triburi ale lui Israel pe care Shalmana-ser, regele asirienilor, le-a capturat şi le-a dus în Asiria.”

De exemplu, Duran relatează despre conversaţiile purtate cu indieni bătrâni, în cursul cărora a aflat tradiţii tribale dintr-o vreme când existau „bărbaţi înalţi cât muntele care au apărut şi au pus stăpânire pe ţară… Aceşti uriaşi, negăsind niciun mod de a ajunge la Soare, au hotărât să construiască un turn atât de înalt, încât vârful lui să atingă Cerul.” O astfel de poveste, atât de asemănătoare cu povestea biblică a Turnului lui Babel, este semnificativă ca şi cea referitoare la o migraţie asemănătoare unui exod.

Se presupunea că israeliţii, în peregrinarea lor spre răsărit, prin pământurile asiriene şi dincolo de ele, au ajuns în America. Totuşi, conform teoriilor actuale, omul a sosit prima oară în „Lumea Nouă” (America) venind din Asia, pe un pod de gheaţă format peste Alaska în urmă cu aproximativ 20.000 – 30.000 de ani în urmă. Însă, legendele celor două Americi sunt extrem de asemănătoare cu legendele biblice (din zona Orientului Mijlociu). Ca de exemplu, legendele despre un potop global ce a avut loc pe Terra şi despre crearea omului din lut sau altă materie.