Oracolul din Delphi a fost timp de sute de ani unul din punctele centrale ale religiei grecești. Templul se situa în regiunea Phokis și era închinat în principal zeului Apollo. Oracolul era consultat din cele mai vechi timpuri în afaceri politice sau domestice și se bucura de un prestigiu important în vechea lume greacă, fiind considerat plasat în centrul lumii: după legendă, Zeus ar fi dat drumul la doi vulturi, fiecare de la câte un capăt al lumii, care s-au întâlnit în punctul în care se găsește Delphi.
Oracolul din Delphi avea rolul de a face profeții prin intermediul Pitiei, preoteasa zeului Apollo. Aceste preotese erau, adesea, femei cu vârsta peste 50 de ani, cărora zeul le dăduse puterea specială a profeției. Se pare însă că numeroasele femei care au preluat rolul Pitiei, preoteasa, probabil că erau influenţate de fumul halucinogen din jurul templului grecesc.
Un studiu din 2001 a constat că templul era așezat de-a lungul unei fisuri din piatra de temelie care elibera un gaz de etilenă, un narcotic cunoscut care induce o stare de euforie.
Toate bune şi frumoase… numai că nu ştiu cum am putea explica unele profeţii făcute la oracolul din Delphi. De exemplu, se spune că atenienii s-au strâns în sanctuarul Pythiei şi au întrebat-o: „Trebuie să luptăm împotriva armatelor lui Xerxes, regele persan care a cucerit câteva cetăţi greceşti şi acum ameninţă Atena, sau ar fi mai înţelept să predăm armele?”. Prezicătoarea le-a răspuns: „Doar întăriturile de lemn pot salva Atena!”. Politicianul Temistocle (526-460 î. Chr.), decriptând răspunsul oracolului, a ajuns la concluzia că trebuie să adune vasele de război în jurul Atenei pentru a o apăra. Ciocnirea dintre atenieni şi perşi a avut loc în strâmtoarea Salamina, în anul 480 î. Chr., şi grecii au reuşit să obţină o răsunătoare victorie în această bătălie navală.