O tehnologie misterioasă, care i-a uimit pe specialiştii FBI şi CIA: câmpul de unde radio nelocalizabil!


În ianuarie 1963, revista oficială a radioamatorilor din Statele Unite „Q.S.T.”, publica un articol în care se puteau citi lucruri incredibile. Astfel, 5 ani mai devreme, în 1958, în orașul Templeton (California), recepția unei stații de televiziune locală a fost perturbată timp de mai multe luni, pe o rază de 65 de km, de o curioasă interferență a cărei proveniență nu a putut fi localizată.

Se știe că toate stațiile de emisie pot fi foarte ușor localizate cu ajutorul aparatelor de goniometrie adaptate acestui scop, pornind de la faptul că semnalul emis de antenă se depărtează în spațiu diminuându-și intensitatea, precum undele concentrice care se formează la suprafața unui lac, atunci când aruncăm o pietricică în el… În cazul de față, nu s-a putut detecta sursa interferenței, deoarece intensitatea semnalului era în mod paradoxal constantă în toate punctele din spațiu unde au fost făcute măsurători…

Pe data de 1 mai 1958, telefonistul stației de televiziune WKOO este copleșit cu apeluri telefonice din partea telespectatorilor care protestau, deoarece pe ecranele receptoarelor lor apăruseră niște benzi negre, datorate unui alt semnal, ce interfera puternic cu cel emis de stație.

S-a efectuat un control amănunțit asupra postului emițător și asupra tuturor echipamentelor stației. Totul era aici în ordine, deci interferența nu putea proveni decât din exterior. S-au gândit că este posibil să fie câțiva radioamatori, care emit clandestin și interferează cu frecvența joasă a stației. Doi ingineri și doi tehnicieni au căutat să localizeze sursa, dar au fost stupefiați de faptul că nu pot stabili proveniența acestei interferențe.

S-a apelat atunci la alte mijloace. Pe data de 2 mai 1958, patronul a solicitat sprijinul și intervenția inginerilor de la Comisia Federală a Comunicațiilor din SUA (F.C.C.) pentru a localiza și elimina interferența perturbatoare. Pe data de 3 mai aceștia declară că interferența nu poate fi localizată prin mijloacele convenționale. Pe data de 4 mai, directorul postului cere ajutorul FBI. În 5 mai, prin ziarul local, postul de televiziune anunţă că oferă 10.000 de dolari recompensă celui careva reuși să localizeze interferența.

Pe 10 mai, expertii de la Hadley Consulting Engineers trimit raportul lor, unde se precizează:
a) Interferența nu este direcțională;
b) Intensitatea sa este uniformă pe o rază de 65 de kilometri în jurul orașului Templeton, ea descrește apoi normal;
c) Frecvența sursei interferenței în mod clar nu este în sincronicitate cu cea a rețelei electrice, verificare efectuată cu ocazia întreruperii alimentării cu energie electrică a orașului Templeton;
d) După părerea experților, interferența este provocată și propagată într-un mod diferit față de ceea ce se cunoaște în tehnica actuală.

Se arată în plus, că au fost folosite toate mijloacele existente pentru a localiza și identifica această interferență, și că ipoteza conform căreia ar fi vinovat un radioamator, nu poate fi luată în considerare.

CIA a redactat la începutul lunii iunie un raport secret, unde se spunea că cei mai buni specialiști americani în electronică erau incapabili, pentru moment, să explice acest fenomen.

Pe data de 1 iunie, patronul postului de televiziune cerea autorizarea întreruperii activității postului TV, din cauza interferenței care împiedica buna sa funcţionare. De asemenea, recompensa pentru cel în măsură să găsească sursa fenomenului perturbator a crescut la 100.000 dolari.

Interferența încetează pe neașteptate, și pe data de 15 august, patronul postului TV face cunoscut prin intermediul presei, că stația va emite din nou în 48 de ore. FBI-ul, punând telefonul patronului sub urmărire, a interceptat următorul mesaj, de origine necunoscută, pe data de 2 august: “Interferența va înceta timp de 5 minute, în această seară, începând cu ora 21. O pot elimina definitiv, dar recompensa oferită trebuie să fie de 250.000 dolari. Trimiteți-mi această sumă în contul nr. (…) de la Banca Internaţională din Berna (Elveţia)”. Şi, într-adevăr, atunci interferenţa fusese eliminată pentru 5 minute.

Până la urmă s-a aflat că de vină era un fost inginer-şef de la postul de radio, Jerome Lindsay Barnes, vechi inginer-șef la postul TV. Barnes, absolvent al Universităţii din Chicago, în 1939, fondator al clubului local UHF (unde radio de foarte înaltă frecvență), fusese autorul unei lucrări strict secrete pentru Armata Americană, în timpul celui de-al doilea război mondial, intitulată „Studiu asupra ecuațiilor lui Gauss, exprimând posibilitatea realizării unui sistem de radiații UHF nelocalizabil”. Şefii militari consideraseră însă că acesta era un proiect fantasmagoric, irealizabil.

Cazul Templeton a intrat de acum în istorie. El a fost relatat în mod sumar la vremea respectivă, din motive de securitate. Este posibil să se realizeze un câmp de unde radio nelocalizabil? În acest caz, să ne gândim la aplicațiile unei asemenea descoperiri în domeniul strategic. Să fie oare vorba doar despre un fenomen din păturile înalte ale atmosferei, necunoscut încă, și al cărui studiu a fost considerat a fi drept”STRICT SECRET”?

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Ads Blocker Image Powered by Code Help Pro

Aveti un program de blocare a reclamelor

Va rugam sa ne sustineti, dezactivand programul de blocare a reclamelor. Va multumim!

Powered By
100% Free SEO Tools - Tool Kits PRO