Oamenii de ştiinţă au observat o scădere puternică a concentrațiilor de ozon peste Arctica, utilizându-se date din satelitul Copernicus Sentinel-5P. Condițiile atmosferice neobișnuite, inclusiv temperaturile de îngheț din stratosferă, au dus la scăderea nivelului de ozon – provocând o „mini-gaură” în stratul de ozon.
Stratul de ozon este un strat natural de protecție din stratosferă, care protejează viața de radiațiile ultraviolete dăunătoare ale Soarelui – care este asociat cu cancerul de piele și cataracta, precum și alte probleme de mediu. „Gaura de ozon” la care se face referire cel mai frecvent este gaura de deasupra Antarcticii, care se formează în fiecare an în timpul toamnei.
În săptămânile trecute, oamenii de știință de la Centrul Aerospațial German (DLR) au observat epuizarea neobișnuit de puternică a ozonului de deasupra regiunilor polare nordice. Folosind date din instrumentul Tropomi de pe satelitul Copernicus Sentinel-5P, cercetătorii au fost capabili să monitorizeze această formă de gaură de ozon arctică din atmosferă.
În trecut, ocazional, mini-găuri de ozon au fost depistate deasupra Polului Nord, dar gaura de ozon peste Arctica din acest an este mult mai mare în comparație cu anii precedenți.
„Gaura de ozon pe care o observăm peste Arctica în acest an are o extensie maximă de sub un milion de km2. Acest lucru este mic în comparație cu gaura de ozon de deasupra Antarcticii, care poate atinge o dimensiune de aproximativ 20 – 25 de milioane de km2, cu o durată normală de aproximativ 3 – 4 luni”, a declarat Diego Loyola, de la Centrul Aerospațial German.
Chiar dacă ambii poli suferă pierderi de ozon în timpul iernii, epuizarea ozonului din Arctica tinde să fie semnificativ mai mică decât în Antarctica. Gaura de ozon este cauzată de temperaturi extrem de scăzute (sub -80°C), de lumina Soarelui, de vânturi, precum și substanțe precum clorofluorocarburi (CFC).
Temperaturile arctice nu scad de obicei la fel de mult ca în Antarctica. Cu toate acestea, în acest an, vânturile puternice din jurul Polului Nord au prins aerul rece în ceea ce este cunoscut drept „vortex polar”. Astfel, gaura de ozon s-a format; cercetătorii spun că gaura de ozon peste Arctica observată în iarna aceasta (a anului 2020) este cea mai mare începând cu anul 1995, de când s-a început monitorizarea ei.
Sursa (traducerea şi adaptarea proprie): phys.org